Question

Schema personajelor din opera "O scrisoare pierduta"de I.L.Caragiale
Urgentttt va roggg!!!!!

Answer 1

ipatescu are un statut ontologic privilegiat, deoarece se detaseaza de universul de marionete si este capabil de ironie. Are o perspectiva axiologica asupra valorilor umane, desi el insusi le incalca, permitandu-si o judecata critica asupra societatii: Ce lume ! ". Se poate intrevedea in aceasta exclamatie si amaraciunea autorului neputincios in fata unei societati haotice in manifestari si degradate. il putem incadra in tipul junelui-prim din teatrul clasic, desi se identifica foarte bine si cu parvenitul din realism. Este extrem de orgolios si cedeaza foarte greu la rugamintile lui Zoe, traind permanent cu convingerea ca-si sacrifica o cariera stralucita in capitala de dragul ei si al judetului pe care-1 conduce.



Zoe este cea mai distinsa dintre femeile teatrului lui Caragiale, cititorul neavand nici un indiciu ca ar fi ignoranta sau vulgara. Cu parada de cochetarii si sentimentalisme, stie sa-si impuna de fiecare data punctul de vedere si sa-i conduca abil pe toti barbatii care o inconjoara. Are o atitudine de mare doamna fata de Catavencu, fostul dusman, caruia ii iarta santajul si ii castiga devotamentul, in schimbul promisiunii ca-1 va ajuta in alte imprejurari, astfel reusind chiar a-1 convinge sa conduca manifestatia in cinstea noului ales.



Farfuridi intra in relatia clasica de cuplu comic, alaturi de Branzovenescu. Imaginea sa se creeaza pe baza contrastului dintre ordinea aparenta si haosul din interior. Este autorul unor aberatii rizibile, dar nevinovat-cinice de genul iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori" si al unor scene, cum este cea a depesei trimise la Bucuresti, ce dau masura prostiei si a absurdului jocului politic in care este antrenat. Cuvantarea sa, tinuta in seara numirii noului candidat, este o excelenta caricatura a discursului politic, un model de incoerenta si ilogism.



Branzovenescu (nume de rezonanta culinara", cum a observat G. Ibraileanu in studiul Numele proprii in opera comica a lui I.L. CaragialE) functioneaza ca un ecou al lui Farfuridi; el nu are nici o opinie, nu-si da niciodata cu parerea, traind in umbra celuilalt si impartasind aceleasi nemultumiri si frustrari ca si acesta. Este o fire domoala, precauta, un individ lipsit de personalitate.



Dandanache este un amestec de prostie, infatuare, confuzie si imoralitate, reprezentand extrema degradarii clasei politice. Are un psihic dezorientat, mecanic, o memorie lacunara, defecte vizibile in discursul ridicol, absolut neinteligibil. Pentru el santajul nu este un accident, ci un mod de a face politica. Numele sau este o alaturare comica de elemente lexicale contrastante: Agamemnon este marele razboinic din epopeea lui Homer, iar Dandanache este un derivat de la dandana" (incurcatura). in viziunea lui Caragiale, Dandanache este mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu", asa cum marturiseste intr-o scrisoare catre Paul Zarifopol.



Cetateanul turmentat este simbolul omului simplu, al poporului naiv si manipulat de cei aflati la putere. Este simpatic in ignoranta lui, insa nu si inocent: vesnic turmentat, el se imbata cu ideea puterii de a hotari, prin votul sau, destinul tarii. Este un anonim in sens ontologic (de aceea nu primeste nici un numE), un reprezentant al unei categorii sociale in dimensiuni estetice. Inconstient, Cetateanul turmentat joaca rolul regizorului care ofera solutia happy-end-ului, readucand ordinea. Turmentarea este o masca ce exprima starea de dezorientare, de incertitudine.



Pristanda este tipul omului slugarnic, adus in aceasta stare de problemele materiale pe care le are si de natura functiei. Dand dovada de intuitie, dar si de oportunism, el incearca sa aiba relatii bune atat cu puterea, cat si cu opozitia, gandindu-se ca la un moment dat rolurile s-ar putea inversa. Este caracterizat in primul rand prin limbaj, care da masura mimetismului nedisimulat al unei societati ce joaca un rol care nu i se potriveste. Numele sau vine de la un joc moldovenesc in care se bate pasul pe loc, la comanda unui sef, fara a se porni in nici o directie.