Question

scireti-mi simie rezumatul de la urmatorul text,va rog. (cuvintele sunt la final), multumesc anticipat
se numeste "Cele Dintai Lecturi", de Mircea Eliade

"In 1912 tata a fost mutat cu garnizoana la Cernavoda.
Am ramas acolo 2 ani. In amintirele mele, timpul acela se desfasoara, in plin soare, intre Dunare si dealurile caramizii calcinate, pe care cresteau macesi si flori marunte, cu petale palide,uscate.
Invatasem deja, dar inca nu-mi dadeam seama la ce ar putea folosi. Nu mi se parea atat de interesant cand am ajuns sa silabisesc o-u, ou, bo-u, bou - nici chiar cand am izbutit sa citesc, fara sa mai silabisesc, "Tara noastra se numeste Romania". Dar odata am dat peste cartea de citire a fratelui meu si, dupa prima pagina, nam putut s-o las din mana. Eram fermecat, parca as fi descoperit un joc nou. Caci, din fiecare rand citit, aflam lucruri necunoscute si nebanuite. Am invatat numele judetelor, ale raurilor si ale oraselor si am aflat despre Daniil Sihastru si Manastirea Neamtului si cate alte lucruri care ma uluiau, ma copleseau prin vastitatea si misterele lor. Dar dupa o saptamana, cand am terminat cartea lui Nicu, am descoperit deodata ca lucrurile nu erau atat de simple pe cat le banuisem eu. Caci nu mai aveam la indemana o a doua carte pe care s-o pot incepe imediat. Tata avea vreo suta-doua de volume frumos legate in piele, dar erau incuiate intr-o biblioteca cu geamuri. Nu puteam citi decat titlurile, si nici pe ele nu le intelegeam intotdeauna. Erau volume care se intitulau "Roman" si a fost o lunga discutie intre parinti daca trebuie sau nu sa-mi explice acest cuvant. Pentru ca inca multi ani, tata mi-a interzis sa citesc "romane". Nici macar nu-mi ingaduia sa citesc. Singurele carti admise de el erau cele care purtau titlul sau subtitlul de Povestiri.
Mi se ingaduise sa citesc Basmele lui Eminescu, amintirile si povestirile lui Creanga, cand a intervenit un episod care mi-a intristat toata copilaria. Intrasem in clasa I primara si tata poftise odata pe invatator, ca sa consulte asupra cartilor pe care le-as putea citi. Eram toti trei in fata bibliotecii. Invatatorul parea entuziasmat de carti si, mai ales de legaturile lor de piele. Rasfoind un volum de N. Iorga - Il vad si acum, era pe drumuri departate - a spus, aratandu-ma: "Dar sa nu-l lasati sa citeasca prea mult, caci isi oboseste ochii. Si deja nu are ochi prea buni. L-am pus in banca intai, si totusi nu vede intotdeauna ce scriu pe tabla." "Vad daca fac ochii mici", l-am intrerupt eu. "Asta inseamna ca ai ochi slabi, ca ai sa fii miop", a adaugat invatatorul.
Descoperirea aceasta a insemnat o adevarat catastrofa. Tata a hotarat ca nu trebuie sa-mi obosesc ochii cu alte carti in afara de cele de scoala. Nu mai aveam voie deci sa citesc in timpul liber. De altfel, sursa lecturilor extrascolare imi fusese secata. Tata nu mai deschidea biblioteca cu geamuri si nu ma mai lasa sa rasfoiesc volumele legate. Mai tarziu, miam dat seama ca anii aceia au fost pierduti. Setea mea de lectura o potoleam la intamplare. Citeam ce imi cadea in mana, romane in fascicole, Sherlok Holmes, Psaltirea, Cheia visurilor, si citeam pe ascuns in fundul gradinii, in pod, in pivnita. "

Cuvinte: garnizoana, s.f.- unitate militara stabilita intr-o localitate
calcinat, adj.- care a fost uscat, ars de soare
a coplesi, vb.- intindere mare, imensitate
miop, s., adj.m.-(perosana) care nu distinge clar obiectele aflate la distanta.

Answer 1

unui copil ii placea foarte mult sa citeasca dar din cauza miiopiei de care suferea parintii nu-i dadeau voie sa citesca asa ca el citea pe ascuns
si eu azi la scoala tot lectia asta am facut-o din aceeasi carte :))