Question

Scoateti-mi si mie va rog imaginile artistice din Craia din povesti de Mihai Eminescu

Answer 1

. Poezia incepe cu un oximoron, "neguri albe", pe care luna, personificata, le naste, "le scoate peste ape" si "le intinde pe campie". inceputul poeziei este dominat de elemente de pastel, de aceea imaginile vizuale sunt compuse din elementele naturii terestre, apele si campia si din cele ale naturii cosmice, luna ca stapana absoluta a lumii. Imaginea feerica a naturii terestre este luminata de astrul tutelar, luna, fiind sugerata de epitetele "stralucite" si "argintie", interferand astfel planul teluric cu cel cosmic. intreg tabloul este incarcat de gingasie si emotie, imaginile motorii fiind definite de verbe sugestive: "naste", "Ie scoate", "le intinde".

Strofa a doua compune tabloul inserarii, fiind dominante imaginile dinamice, ilustrate prin verbele "s-adun", "sa rumpa", "anina", iar imaginea vizuala este exprimata prin metafora personificatoare "haina noptii", pe care stralucesc "boabe mari de piatra scumpa".

in strofa a treia, planul celest si planul terestru se armonizeaza intr-o natura plina de vraja si gingasie prin imaginea vizuala a norilor personificati care "au urzit" umbre pe lacul, ale carui unduiri creeaza o imagine feerica, unica prin comparatia valurilor miscatoare cu "bulgari de lumina".



Strofele a cincea si a sasea amplifica magia naturii, lacul este vrajit de frumusetea copilei care-si oglindeste chipul in apa lui. Lacul capata insusiri umane, deoarece apele "alearga" in cercuri. Eminescu introduce aici un personaj de basm popular, pe sfanta Miercuri. Copila daruieste lacului trandafiri "tineri", pentru ca sa-i limpezeasca apele si sa-si poata vedea chipul. Elementul fabulos este simbolizat prin trandafirii vrajiti de "un cuvant al sfintei Vineri". Se imbina astfel lumea reala cu lumea imaginara a basmului. Din aceste doua strofe reiese comuniunea perfecta dintre om si natura, avand aici un specific aparte, acela de fabulos, de magie din basmele populare, prin repetitia epitetului "vrajit": "vrajit de mult e lacul" si "vrajiti sunt trandafirii". Imaginile vizuale sunt motorii, prin verbele de miscare, deoarece "alearga apa-n cercuri" si "trandafiri arunca tineri".

Ultima strofa compune chipul iubitei, un portret specific aparitiei feminine din lirica eminesciana. Descrierea fetei este realizata prin imaginea artistica a oglindirii in apele lacului. Copila are parul galben si ochi albastri, in care se reflecta o lume de poveste: "Ea se uita Paru-i galben, / Fata ei lucesc in luna,/ Iar in ochii ei albastri / Toate basmele s-aduna." Chipul ei este infrumusetat, asadar, de sufletul plin de candoarea povestilor, de puritate erotica, ceea ce semnifica o intrepatrundere perfecta a lumii reale cu lumea imaginara a fabulosului.

Finalul poeziei sugereaza ideea unei naturi magnifice si fabuloase, in care omul se integreaza perfect prin candoare si puritate erotica.