scrie 10 12 enunțuri din Fetița cu Chibrituri de Hans Christian Andersen
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era un ger grozav; ningea şi începuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe
întunericul acela, mergea pe stradă o biata fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar
nişte papuci când plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei ii
rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, încat mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă,
unde cât p-aci era să fie strivită între două trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celălalt îl
luase un băiat care zicea că vrea să facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea şi el unul.
Fetiţa mergea cu picioarele ei goale, roşii-vinete de frig; şi o cutie. Fusese o zi rea pentru dânsa
şi nimeni nu-i cumpărase în ziua aceea nimic, şi n-avea prin urmare nici un ban; şi-i era foame şi frig
tare. Biata fetiţă! Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care se încreţea frumos pe lângă
ceafă, dar nu se gândea ea acum la parul ei creţ. Luminile străluceau pe la ferestre, miros de fripturi se
răspandea în stradă; era ajunul Anului Nou, iată la ce se gândea ea.
Se opri şi se ghemui într-un colţ dintre două case, din care una ieşea în stradă mai mult ca
cealaltă. Îşi strânse picioruşele sub dânsa. Frigul o pătrundea din ce în ce mai mult, şi totuşi nu-i venea
să se ducă acasă; aducea înapoi toate chibriturile, şi nici un bănuţ măcar. Tatal sau are s-o bată; şi afară
de asta, şi acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca
fuseseră astupate crăpăturile cele mari cu paie şi cu trenţe vechi. Mănuţele ei erau aproape îngheţate de
frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar îndrazni să scoată unul, numai unul din cutie, să-
l zgarie de zid şi să-şi încalzească degetele! Scoase unul: hârşti! Cum mai trosni, şi cum se aprinse!
Chibritul ardea ca o lumanărică, ţinu mânuţa deasupra flăcării. Ce lumină ciudată. I se păru fetiţei că stă
lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de aramă. Înăuntru ardea focul şi era aşa
de cald; dar ce-i oare asta? Fetiţa îsşi întindea acum picioruşele ca să şi le încălzească şi pe ele; flacăra
se stinse şi soba pieri; fetiţa rămase stând cu rămăşiţa de chibrit