Scrie 4 fragmente dintr-o poveste de George Coșbuc
Vă rog să mă ajutatima dau coroană și inima și puncte
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Golia ticalosul
George Coșbuc
La Cahul, pe campie, din marginea poienii
Se-ntinsera-n coloane de lupta moldovenii,
Şi-aveau cu ei pe voda, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineţii
Prin vale sa-şi reverse din laturi calareţii
Ca vanturi iuţi ce scurma şi-mpart cumplitul nor.
Iar cand veni şi vremea sa urle-n zare tunul,
Mişcatu-s-au romanii cu miile, ca unul –
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticalosul alt gand avea cu soţii,
Şi-n suliţi ridicandu-şi caciulele cu toţii
Lasand campia noastra trecura la duşmani.
O clipa stete voda cu inima trasnita.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmarmurita,
Pe Golia aratandu-l cu pumnii, cu-amandoi:
– „Oşteni ai ţarii mele! priviţi-l cum se duce,
El vinde sfanta ţara şi vinde sfanta cruce,
Ma vinde, ticalosul, pe mine şi pe voi!”
Cumplit se-ntoarse voda cu-ntreaga sa manie
Spre partea de-unde Golia venea cu duşmanie
Spre fraţii sai, în fruntea grozavilor spahii.
– „Sa daţi fara de mila, ca-i inima de fiara!
Sa piara-acum pamantul! Moldova-ne sa piara,
Dar Golia-ntai de toate sa piar-acum, copii!”
Şi nu vedeau romanii nici moartea cum le iese
În drum, şi nici potopul de turci ce-i încinsese,
Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minţi.
Şi neputand mai iute sa-l stinga de pe lume
Rosteau cu glasul urii bicisnicul sau nume
Prin gemete scraşnite strivindu-i-l în dinţi.
O, Golia, tu! pandit-ai aşa de-amara vreme
Dar toate ale ţarii şi plangeri şi blesteme
Ajunga-te de-a pururi, şi n-ai mai fi trait!
Dar iata-le, pornite din suliţi şi din gura –
Smintiţii tai la Cahul caineşte-aici cazura,
Cazuşi şi tu, mişele, tu cel ce i-ai smintit!
Calcau spahiii-n goana pe barba ta batrana,
Iar pumnii-n loc de aur strangeau în ei ţarana
Şi-n gura-ţi s-adunase şi sange şi pamant,
Sa-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!
Aşa sfarşit sa aiba în veci de veci tradarea,
Iar lupii fie-i preoţi şi gura lor mormant!
Adanc în noaptea nopţii şi-n Iadul cel din urma
În care-al iernii viscol suflarea nu şi-o curma
Nicicand, stau prinşi în gheaţa ai lumilor mişei:
Grozava li-e durerea, şi vecinica li-e truda –
De-a stanga ţipa Cain, de-a dreapta urla luda,
Iar tu, tu goale Golio, te vaieţi între ei!
sper că te-am ajutat