Question

Scrie, în 120-150 de cuvinte, despre un moment din viața ta când a trebuit să dai dovadă de curaj. În ce situație ai fost pus/ă? Ce ți-a dat putere?

Answer 1

Toata copilaria mea am fost un copil bucuros, rasfatat si mai ales iubit. Desi nu imi lipsea nimic si nu trebuia sa am nicio frica, totusi, aveam o mica retragere cand venea vorba de inaltimi. Frica aceasta s a dezvoltat pe parcursul anilor si in ciuda eforturilor mamei de a mi o inlatura, incepusem sa am cosmaruri cu mine sau familia cum cadeam. A sosit si ziua mea, implinisem 13 ani (aici pui tu ce varsta vrei). Desi aveam fobie de inaltimi, am acceptat cand familia mi a propus sa imi serbez ziua la un parc de distractii.
Varul meu fiind mai mic, voia sa se dea intr o masina care il arunca in sus apoi cobora cu viteza foarte mare. Mi s a parut o prostie si i am zis sa se dea in ceva de varsta lui, dar m a tot batut la cap pana am acceptat. Nu mi am imaginat cat de intens ar putea fi si din clipa in care am inceput am regretat. Toti zambeau, cei de langa noi tipau foarte tare datorita adrenalinei, dar eu simteam ca voi lesina. La un moment dat, protectia de pe varul meu se lasa un pic si acesta se panicheaza. Eu care stateam doar intr o pozitie de frica, stiam ca trebuie sa preiau controlul, asa ca am facut o. Singurul lucru ce m a indemnat sa mi las frica la o parte a fost iubirea pentru semenii mei, care m a facut sa uit de ce se poate intampla sau gandurile ce imi alimentau frica. L am tinut cat de bine am putut, iar la final, organizatorii mi au multumit verificand scaunul si spunandu mi ca varul meu putea sa cada.