Scrie, la alegere, un text cu titlul Povestea picăturilor de ploaie sau Povestea lacrimilor.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
author link
alexandra5750
Maestru
31 răspunsuri
801 oameni ajutați
Răspuns:
Povestea lacrimilor
Este iarna. Perioada in care copiii se joaca in zapada de dimineata pana seara. Mica se juca impreuna cu prietenii sai si cu catelusul Ticco in zapada. Erau atat de fericiti. Mica le spuse prietenilor sai:
-Haideti sa facem un om de zapada!
-Va fi foarte distractiv, raspunde Crina, cea mai buna frietena a lui Mica.
-Unde il vom face? raspunde Irinuca, sora cea mica a lui Mica.
-In curtea din spate, desigur, raspunde fericit Andrei, fratele Crinei.
Si astfel cei 4 copii impreuna cu Ticco au mers spre curte in care vazusera tot felul de lucruri pe care nu si le puteau imagina. Vazusera turturi ca niste cristale, de pe care curgeau picaturi de apa, zapada care parca era facuta din mici diamante si il vazusera si pe vecinul Grigore care le spusesera:
-Dragi copii, veniti la mosu' ca v-am pregatit niste fursecuri extraordinare.
Cei 4 copii s au dus fericiti.
Era ultima zi in care Mica se putea juca cu prietenii sai. Ea era cea mai mare. Intra in clasa a 5-a. Trebuia sa plece impreuna cu Irinuca si cu parintii lor inapoi la oras, in Londra, acolo unde invatau micutele fete.
Sosi ora plecarii. Cei 4 prieteni si-au luat ramas bun si astfel Mica pleca.
Dupa multi ani in care nu s-au mai vazut Mica gasi un album cu poze in care erau cei 4 prieteni, stand cu Ticco si mancand fursecuri de la mos Grigore. Erau asa de mici. Nici nu stiau ce era fericire. Isi aminti cu iarna se jucau in zapada, vara se plimbau pe dealuri, dar isi dadu seama ca ea crescuse. Acum era la facultate. Micuta Irinuca crescuse si ea. Era la liceu. Crina si Andrei crescusera si ei . Amandoi doreau sa plece la studii in alta tara, dar din pacate uitasera de Mica si de Irinuca.
Mica vazand pozele, incepura lacrimi si-i curga usor, usor pe obraji si astfel a inceput sa si caute vechii prieteni.
Povestea lacrimilor este una trista, dar cu final fericit.
Intr o seara, eram cu bunica mea și o întreb:
-Mamaie, cum au apărut picăturile de ploaie?
-Pai fiica mea draga, este lunga povestea dar pot sa ti o spun pe scurt.
Totul a început intr o seara de septembrie, când toti oamenii aveau de gând sa se pună la culcare. Pe cer, cu totii știm ca se afla nori. Norișori trebuia sa se culce și ei! Bine..Era un norișori..hai sa ii spunem lori si celălalt căreia ii vom spune…
-Mia!
bine, mia. Mia si cu lori urmau sa se culce, dar, le era frig si era numai o păturica. Ele au început sa se certe le acea păturica pana la un moment dat când lori din greseala a împins o pe mia. Iar tu știi, ca norișori sunt compuși de apa evaporată. Iar asta, a dus la ploaie fiindcă mia când a fost împinsă , apa din ea a început sa cada. Toti norișori au observat ca ploaia ajuta oamenii, asa ca s au hotărât sa formeze mai des ploaia.
-Uau, ce tare!
-stiu, dar acum haide bagă te la somn!
-bine bunico, noapte buna!
-noapte buna.