Question

scrie o compnere de 10-15 randuri in care sa argumentezi ca opera literara studiata de tine in clasa apartine speciei literare balada culta!

Answer 1

BALADA CULTĂ(Compunere argumentativă) Balada cultă este o creaţie epică în versuri care prezintă întâmplări ieşite din comun şi personaje aflate în împrejurări –limită.Această specie s-a dezvoltat în literatura cultă sub influenţa baladei populare,axând aceleaşi caracteristici ca şi acestea(prezintă o întâmplare din trecut,are o acţiune simplă,personaje puţine iar epicul interferează cu liricul).Balada cultă se deosebeşte însă de cea populară prin faptul că este o creaţie individuală,de autor,prin dinamica desfăşurării acţiunii, prin absenţa personajelor fantastice şi prin prezenţa unor elemente simbolice. Opera lirică”Paşa Hassan” de G.coşbuc este o creaţie individuală,de de autor,o creaţie epică în versuri care prezintă o întâmplare din trecutul nostru istoric.Spre deosebire de balada populară,remarcăm aici precizia plasării în timp şi spaţiu a acestei întâmplări.Astfel G.Coşbuc imaginează o scenă a bătăliei de la Călugăreni,în care obştirea română,condusă de Mihai Viteazul,a învins armata otomană,aflată sub conducerea lui Sinan-Paşa.Coşbuc a avut ca sursă de inspiraţie un fragment din „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” de N.Bălcescu,în care este descrisă această bătălie.Astfel,timpul şi spaţiul(1595-la Călugăreni)pot fi deduse din mijloace extratextuale. „Paşa Hassan” are toate atributele specifice unei creaţii epice:acţiunea,personajele,narator. Deşi foarte scurtă,acţiunea operei se organizeazătotuşi sub formă de subiect.Momentele subiectului sunt dislocate însă faţă de dispunerea lor obişnuită din balada populară.Expoziţiunea este înlocuită cu un început „ex abrupto” în care este înfăţişat tabloul confruntării celor două armate,pe fundalul căruia se individualizează câteva personaje:Mihai-vodă care conduce atacul micii oştirii române şi turcimea,condusă de la distanţă de Hassan.Acesta din urmă îi porunceşte lui mihnea să lovească în spate oastea munteană dar Mihai observă manevra,contracarând atacul şi croindu-şi drum către paşă(imtriga).desfăşurarea acţiunii este simplă(paşa asistă neputincios la atacul fulgerător al oştirii româneşi,şi pierzându-şi cumpătul,o ia la fugă îngrozit),accentul căzând pe punctul culminant:înfricoşat de gândul pieirii,paşa îşi lasă turbanul căzut ,îşi smulge veşmântul şi aleargă „nebun”.El reuşeşte să se salveze în tabăra turcească;aici, spahii se grăbesc să iasă din corturi,apărându-l(deznodământul). Personajele sunt puţine:protagonistul,Mihai-vodă;antologistul,paşa Hassan;personajele secundare-Sinan,Mihnea;personajul colectiv,constituit din mai multe personaj neindividualizate,dar care acţionează şi gândesc la fel(armata română şi cea turcească-personaje secundare).Conflictul se stabileşte între cei doi conducători-Mihai şi Hassan-şi oştile lor.Principalul procedeu de prezentare a celor doi conducători de oşti este antiteza,folosită cu scopul de a sublinia opoziţia dintre aceştia. Antiteza pune în evidenţă diferenţele dintre cei doi conducători de oşti începând cu poziţia acestora pe câmpul de luptă,trecând „prin şiruri,cu fulgeru-n mână”printre rândurile oştirii păgâne,Hassan este pasiv,stând departe de luptă, „sub poala pădurii”.Portretul voievodului român este dinamic,fiind realizat cu ajutorul unor comparaţii cu elemente ale naturii pentru a reda vitejia şi curajul domnitorului : „Ca volbura toamnei se-nvârte el roată/Şi intră-n urdie ca lupul-ntre oi.”Expresiile populare folosite în portretul paşei Hassan sunt deosebit de sugestive pentru spaima şi dezorientarea acestuia: „Hassan,de mirare,e negru-pământ;/Nu ştie de-i vis ori aievea” şi „fuge nebun de mănâncă pământul”.Disperarea şi laşitatea paşei sunt evidenţiate prin câteva detalii fizice („Cu ochii de sânge,cu barba vâlvoi/El zboară şoimeşte) sau gesturi cu valoare caracterizantă („Turbanul îi cade şi-l lasă căzut,/Îşi rupe cu mâna veşmântul”).Frica este cea care amplifică în ochii paşei imaginea voievodului rămâne realizată printr-o hiperbolă devenită celebră în literatura noastră: „Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier,/Şi zalele-i zurnăie crunte,/Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/Şi vorba-i e tunet ,răsufletul ger,/Şi barba din stâncă-i ajunge la cer,/Şi vodă-i un munte”. Personajele fantastice întâlnite în balada populară sunt absente aici.Secvenţele descriptive sunt minime,în schimb este folosit dialogul(tehnica reprezentării)care conferă textului un plus de realism; „Stai,paşă,o vorbă de-aproape să-ţi spun”.Epicul,predominant în această baladă,interferează cu liricul