scrie o compunere de 100-150 de cuvinte in care sa povestesti o intamplare imaginara prin care ai putea trece in compania unui personaj literar preferat
cat de repede se poate!
Răspunsuri la întrebare
Intr-o zi minunata de vara, pe cand mandrul soare,imparatul boltii ceresti, arunca cu sute si sute de sageti de foc in pamantul imbracat cu o haina parfumata si multicolora iau cartea mea preferata ,,Amintiri din copilarie" si ma ascund la umbra unui copac sa o recitesc.
In timp ce citeam eu acolo simt o usoara atingere umarul meu drept.Ma intorc imediat si observ un baiat de vreo 14-15 ani,blond cu ochii negri.Il intreb cine este si acesta imi spune numele lui, Nică.Il intreb de unde este si el imi spune ca este din Humulesti.Pe moment m-am speriat,deoarece mi-am dat seama cine este, insa am realizat ca pot sa ma imprietenesc cu el, visand de mult timp acest lucru.
Ma prezint, ma ofer sa ii arat locurile.Langa satul nostru avem o padurice cu un rau.Gandindu-ma ca o sa ii aduca aminte de Ozana,de plaiurile lui am decis sa il duc acolo prima data.
Dupa vreo 5 minute de mers in care am mai povestit cateva amintiri, am ajuns in padurice.Nerabdator sa ajunga la rau m-a intrebat cat mai avem pana acolo.I-am raspuns ca dupa ce trecem acea punte am ajuns.In timp ce treceam puntea alunec si cad, insa Nică ma prinde si ma salveaza.Ii multumesc si ne continuam drumul.Acolo dam de unchiul meu, padurarul.Ma duc repede la el si ii spun cu cine m-am intalnit.El incepe sa rade spunand ca nu am cum sa ma intalnesc cu el.Atunci m-am intors ca sa il arat, dar disparuse.
Suparat ma duc acasa.Acolo spre surprinderea mea il vad pe Nică.Si-a luat ramas bun de la mine si brusc acesta sa transforma in cartea ,,Amintiri din copilarie".
Iau cartea de pe jos si fericit ca m-am impretenit cu Nică o pun inapoi in biblioteca.
Răspuns:
O carte este un izvor de informatii,sentimente si emotii.Cu urcusuri si coborasuri,bucurii si tristeti,cartea te captiveaza si te transporta cu vehiculul lecturii intr-un alt taram,sau te tine acolo si-ti arata ceva ascuns ochilor tai fara vederea imaginatiei.Asa ca atunci cand ma apuc de o carte buna,mainile mi se lipesc automat de ea si nu se mai deslipeste decat dupa ce o termin.Si noaptea,si ziua,cartea imi ramane nelipsita din palme.Indiferent ca luna si stelele danseaza in negura neagra,soarele croieste haina de aur peste lume,florile de toate felurile isi leagana mandre petalele,fluturii si puful de papadie sunt luati la bord pe aripile vantului,pasarile maiestre isi impletesc trilurile sau balerinele de gheata se joaca pe-afara,toate pentru mine,eu nu renunt la carte.Mirosul de paine proaspata sau de trandafir,nimic nu ma fura.Asa s-a intamplat cu o carte palpitanta,numita "Fata careia nu-i placea numele sau".Acest titlu aparent obisnuit ascunde o intreaga aventura plina de invataturi,in care Sakir Sardunya,personajul principal,a capatat multa experienta.Am citit ce-am citit,iar cand am terminat de citit,intrand in mahmureala lecturii(mahmureala inseamna perioada de dupa baut,in care esti ametit),mi-a incoltit o dorinta in cap:sa o intalnesc pe Sakir Sardunya,asa-spus si Muscata-Curgatoare.Daca nu as fi fost in acea perioada speciala,as fi considerat aceasta idee un copilarism.Dar acum nici in ruptul cap[ului nu voiam sa renunt la ea.Am simtit ca ceva special avea sa se intample azi,o zi unica din viata mea normala,cu familie si prieteni normali,asa ca voiam ca intalnirea cu Sakir sa fie acel lucru special.Si iata ca in timp ce ma contraziceam cu mine insami pe faptul ca asa ceva nu se poate intampla,cartea se deschide dintr-odata,iar in fata imi apare o tormada de lumina si stralucire,din care a iesit tocmai Sakir.Telefonul meu,cel pe care il evitam deoarece stiam ca afecteaza lumea cartilor,mi-a scapat din mana si s-a spart.Phiu!Mai bine!Pe scurt,Sakir iubea sa citeasca,asa ca a fost unul dintre alesii pentru a salva al optulea continent,unul special,unde se afla lumea cartilor.Alaturi de inca doi copii din acea lume,au trecut peste multe obstacole pentru a ajunge pe al optulea continent.In final,Sakir a venit cu ideea salvatoare.A capatat multe invataturi pe drum si a inceput sa-i placa numele sau.Asa ca eram foarte incantata sa intalnesc o persoana buna,inteligenta si culta.Am recunoscut-o dupa parul ei carliontat si ochii mari,patrunzatori.Aveam atatea intrebari sa-i pun,dar parca mi se rupsesera coardele vocaleAm tacut malc,in timp ce ea imi explica ca am adus-o la realitate printr-o dorinta inflacarata a unui om cumsecade.Mi-a povestit unele intamplari care nu erau povestite in carte,pline de haz.Eu eram toata un zambet.In cele din urma,mi-a spus ca am chemat-o si pentru a ma ajuta.Da,aveam nevoie de ajutor.Toti copii radeau de mine pentru faptul ca invatam,considerandu-ma o tocilara.Parintii ma mai ajutau,dar mi-ar fi prins bine si sfatul ei.Ea mi-a explicat ca nu este nimic rau sa inveti si trebuie sa ripostez atunci cand cineva isi bate joc de mine.Eu sunt cine sunt si trebuie sa ma iubesc,indiferewnt de spusele celorlati.Dar in timp cve vorbeam era noapte,asa ca eu am rugat-o ca maine,cand aveam scoala,sa vina si sa ma ajute.Pana atunci avea sa se ascunda in carte.Urmatoarea zi,mi-am pus pe furis cartea in ghiozdan si am luat-o la scoala.Ea a intrat in mintea tuturor si le-a explicat ca procedau gresit razand de mine.Ce satisfacuta am fost cand i-am vazut pe toti cerandu-si scuze.Astfel,mi-am gasit prieteni adevarati,care fusesera fortati de anturaj sa comita asemenea rautati,asa ca am fost mai fericita.Sakir,daca vei citi acest text,sa stii ca iti sunt recunoscatoare!
Stiu ca nu m-am incadrat in intervalul de cuvinte,dar ti-am scris toate ideile mele.Tu extragi de acolo ce ti-a placut cel mai mult!M-as bucura daca as stii ca ti-am fost de folos! :)