Question

scrie o compunere de 15-25 randuri in care sa iti imaginezi ca ai un prieten orb.In compunere trebuie sa ai:sa descrii o zi din viata unui orb,sa scoti in evidenta 3 diferente dintre viata ta si a prietenului tau si sa relevi aspecte legate de toleranta in relatia cu prietenul tau

Answer 1

              Un Revelion de neuitat
                (poveste adevarata)

  Acum cativa ani familia mea a fost invitata in alt oras de catre o alta familie de prieteni, pentru sarbatorirea Revelionului.
  Am sosit acolo, unde ne asteptau prietenii nostri, o familie pe care tatal meu o cunostea de mai bine de douazeci de ani.
  Eu nu-i cunoscusem pana atunci, dar tatal meu m-a informat inca de acasa ca familia aceasta are o fata oarba din nastere, de-o varsta cu mine si ca o cheama Ana.
  Am fost socat inca din prima clipa cand am intalnit-o pe aceasta Ana, dar incetul cu incetul am inceput sa ma obisnuiesc cu sentimentul ciudat de care eram foarte patruns, si anume de faptul ca eram in compania unei fetite oarbe.
  Cu cat trecea timpul, cu atat ne apropiam mai mult unul de altul, ca intr-o relatie intre copii normali, absolut sanatosi.
  Am inoptat la ei in acea seara si a doua zi dupa-amiaza ne-am dus la restaurantul unde aveam locuri rezervate pentru sarbatorirea venirii Anului Nou.
  Era un restaurant cu o arhitectura veche, in stil gotic, de o eleganta stralucitoare, care m-a impresionat profund, inca de la intrarea in foayer.
  Am urcat scarile catre primul etaj, eu ajutand-o pe Ana, care se tinea de bratul meu calauzitor si ne-am asezat la masa rezervata pentru noi.
  Am glumit, am ras, am gustat din bunatatile servite, muzica era buna si orchestra de buna calitate.
  Multi, foarte multi dintre oaspeti dansau.
  Tatal meu a simtit ca Ana nu prea era in toate apele ei si parea trista. Atunci el s-a aplecat spre mine si mi-a soptit sa o invit pe Ana la dans. M-a cam speriat propunerea tatalui meu, la gandul ca Ana nu s-ar putea descurca sa danseze, dar am invitat-o la dans, avand tot timpul contact cu cel putin o mana, ca sa nu fie ea dezorientata.
  Am dansat mai toate stilurile, cia-cia-cia, samba, tango, vals si mi-am dat seama ca Ana avea un simt de orientare chiar mai bun decat al meu. In plus de asta, dansa foarte frumos si avea un simt al echilibrului fantastic, la care eu nu ma asteptasem. Ea canta si la pian, chiar daca nu putea sa citeasca notele, ci doar dupa auz.
  Eu puteam sa vad, ea nu, doar simtea, eu puteam sa ma clarific singur la mersul pe scari, ea cu ceva mai multa greutate, eu puteam sa merg nestingherit prin oras, ea cu mai multa greutate.
  Toleranta mea fata de ea s-a diminuat considerabil dupa ce mi-am dat seama ca ea se descurca mai bine decat mine in multe situatii, folosindu-si celelalte simturi care se pare ca erau mult mai dezvoltate decat ale mele.
  Sunt multe de spus in continuare, dar am depasit de mult cele 15-25 randuri si am sa ma opresc aici, desi puteam sa mai scriu cateva pagini pe aceasta tema.