Question

"Scrie o compunere de 40-60 de cuvinte despre cum ar trebui sa arate lumea in care ai ajuns dupa un zbor de 2 mii de ani lumina. Foloseste cat mai multe adjective a diferite grade de comparatie."

Pana maine daca se poate, please! :)

Answer 1

Aşa este. Anul-lumină este o unitate de măsură a distanţei. Şi anume, un an-lumină este distanţa pe care lumina o parcurge, în vid, într-un an. (Contrar a ce se credea pe vremea lui Galilei, lumina nu călătoreşte instantaneu, ci are o viteză finită, de vreo 300.000 de kilometri/secundă. Mai precis, 299.792.458 m/s. EXACT. Şi asta pentru că metrul e definit în funcţie de secundă şi de viteza luminii. Dar divaghez.)E enorm. Adică o rază de lumină s-ar învîrti în jurul Terrei, pe la Ecuator, de vreo 7,5 ori ÎNTR-O SECUNDĂ! Şi totuşi, e o viteză finită. Deci, într-un an, lumina ar parcurge o anumită distanţă, nu? simplu, d=v x t, cum am învăţat la fizică într-a 6-a.  Păi, să calculăm: 1 an=365,25 de zile= 365,25 x 24 ore=365,25 x 24 x 3600 secunde. Iar 1 an-lumină, să-i spunem 1 al, pe scurt, are 299792458 m/s x 365,25 x 24 x 3600 s=9.460.730.472.580.800 metri. (Poate aţi remarcat că am luat 365,25 de zile/an. Atît are, de fapt, un an din calendarul iulian, dacă sînteţi tari la mate puteţi vedea că la patru ani se mai adună o zi – de aici anul bisect!)Dar să revenim. Un an lumină înseamnă 9.460.730.472.580.800 metri. Adică 9,4 x 1012 kilometri, sau aproape 10 TRILIOANE de kilometri. E o distanţă enormă. De vreo 63.000 de ori mai mare decît distanţa de la Pămînt la Soare. Însă oricît de mare este ea, e un pitic faţă de dimensiunea galaxiei: Calea Lactee are vreo 100.000 de ani lumină dintr-o parte în alta. O sută de mii. Şi mai enorm!Dar să revenim puţin la distanţa asta dintre Soare şi Pămînt, de vreo 150 de milioane de kilometri. Ea este parcursă de lumină în 8,3 minute. Şi aici este trucul, de fapt. O rază de lumină care pleacă de la Soare ajunge la noi după 8,3 minute! Deci, de fapt, noi vedem Soarele aşa cum era acum 8,3 minute, cînd a plecat raza care a ajuns acum la noi.Chestia este că pînă şi lumina are nevoie de timp ca să parcurgă distanţele. Iar cosmosul are parte de nişte distanţe absolut uriaşe. Cele mai uriaşe, ca să spun aşa.  Uite, cea mai apropiată galaxie, Andromeda, e la vreo 2,5 milioane de ani-lumină distanţă. Asta înseamnă nu doar distanţă, ci şi timp: raza de lumină care ne intră nouă în telescop acum a plecat din galaxia Andromeda acum 2,5 milioane de ani, a călătorit tot timpul ăsta şi a ajuns la Pămînt. Muuult mai aproape, cea mai apropiată stea faţă de sistemul solar, Proxima Centauri, e la 4,24 ani-lumină distanţă. Deci, dacă ne uităm acum la Proxima Centauri printr-un telescop, o vedem, de fapt, aşa cum era ea în august 2010. Adică Băsescu fusese reales de vreo nouă luni, tăiase salariile de vreo cinci şi mărise TVA-ul de vreo două. Dar, mă rog, nimănui de pe lîngă Proxima Centauri nu îi păsa despre asta. Iar divaghez.Ideea este, aşa cum spuneam, că distanţele înseamnă şi timp. Asta e valabil oriunde, 300 de kilometri dintre Bucureşti şi Bacău înseamnă şi vreo trei ore pe şosea, sau cinci cu trenul. Însă cînd este vorba despre Univers şi viteza luminii, spaţiul şi timpul devin gigantice. Ce trebuie să reţinem de aici e că orice vedem sus, pe cer, vedem, de fapt, aşa cum era ceva timp în urmă.Aşa şi cu poza de mai sus. În 1969 americanii s-au dus pe Lună. Chestia s-a transmis live de către televiziunile din lumea întreagă. Deci nişte raze de semnal electromagnetic (tot un fel de lumină) au plecat atunci spre spaţiu. La fel şi lumină, chiar de la locul aselenizării. De atunci au trecut 45 de ani. Deci lumina aia a călătorit 45 de ani, o distanţă de 45 de ani lumină. Aşadar, dacă la jumătatea distanţei am fi avut o oglindă super-şmecheră, lumina ar fi călătorit 22.5 ani, s-ar fi reflectat de oglină şi ar fi parcurs distanţa înapoi în alţi 22,5 ani. şi ar ajunge înapoi la noi cam acum, iar noi am putea vedea prima aselenizare în direct!Poza e de anul trecut, cînd trecuseră doar 44 de ani de la agerimea lui Neil Armstrong. La anul, vor fi 46 de ani, deci oglinda noastră ar trebui să se afle la 23 de ani lumină. Să evităm o confuzie: lumina care a plecat de atunci în spaţiu era, după un an, pe o sferă cu raza de un an-lumină. Iar acum este pe o sferă cu raza de 45 de ani-lumină. Deci, dacă am avea o oglindă acolo, la 45 de ani-lumină distanţă, lumina s-ar reflecta şi ar începe înapoi lungul drum spre noi. Drum pe care l-ar parcurge în alţi 45 de ani. Deci abia la 90 de ani de la aselenizare s-ar putea vedea din nou, în direct. De aceea oglinda aia e pusă la jumătatea distanţei.Lecţia e simplă: Time is money. Ăăă, nu, asta e altă lecţie. Lecţia de azi e că “space is time”. Orice distanţă se parcurge într-un timp. Chiar dacă distanţa este în ani-lumină. Şi chiar dacă cea care o parcurge este chiar lumina.Că tot veni vorba, tocmai sîntem pe cale să ne jucăm din nou cu distanţele şi timpul. Iar călătoria asta ne-ar duce atît de departe de lumea în care vrem să trăim! Şi, aşa cum am învăţat mai sus, o să ne ia atît de mult timp să ajungem înapoi! Pentru că nici măcar nu sîntem vreo lumină. De fapt, nici măcar nu avem vreo lumină-n frunte. Ba chiar din contră. La votul de peste zece zile mă refer.