Scrie o compunere de minim 150 cuvinte in care sa relatezi o intamplare la o expozitie cu trofee si obiecte de vanatoare. Vei folosi o secventa narativa, una descriptiva si una dialogata.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Când eram mic îmi plăcea să merg cu tatăl meu în pădure sa vânăm tot felul de animale ,de la iepuri până la vulpi.De dimineață până seara târziu era lângă tatăl meu ,pur și simplu mă fascina faptul că natura era atât de frumoasă și diversificata,lanțul trofic era și el destul de interesant.De mic am avut aceste înclinații,mi-a plăcut super mult să merg prin pădure fara niciun pic de frica.
O dată cu trecerea timpului,tatăl meu încet încet îmbătrânise si eu urma să-i iau locul,îmi plăcea să vânez mai ales căprioare ,fiind destul de rare în pădurea unde locuiesc ,le vedeam ca pe niște trofee cu blăniță.Blăniță moale și catifelată ca a căprioarelor mai rar,tocmai de aceea le denumisem eu "trofeele vii".
Cu timpul am devenit foarte bun in ceea ce făceam,am ales sa fac și un liceu și o facultate pe domeniu,așa de devotat acestei practici eram.
Timpul trecuse ,eu începeam și eu să îmbătrânesc ,dar nu foarte mult ,cu vreo 10 primăveri peste ai mei 20 de ani.Acum eram un adult intru-totul,nu mai mergeau joculețele,acum pur și simplu vedeam totul diferit ,mai cu un iz seriozitate.Vanatatul tot viața mea rămăsese,nu se schimbase nimic de atunci și pala acum.
Mergeam cu tovarășii mei sa vânăm ,nu că singur mi-ar fi fost frica,dar cu ei in preajma altfel mergea vânatul.
Vine și ziua cea mare,cea pentru care eram pregătit de câțiva ani ,dar niciodată nu am câștigat nimic ,până anul acesta.Tin minte că era undeva prin decembrie ,in localitatea noastră se organizase ceremonia "Cerbul de aur",era o ceremonie unde cei mai iscusiți vânători își dezvăluiau numărul de prăzi și dovezi reale cu cea mai importanta prada a lor.Eu eram undeva al patrulea după catastifele celor de acolo.Pritenii mă tot ghionteau:
-Anul asta sigur vei reuși să câștigi,noi am câștigat în anii trecuți,dar tu nu ai reușit să o faci până acum.
-Sigur voi reuși ,ce văd eu aici,șasele sunt slabe ca altcineva să câștige,zic eu mândru de ceea ce realizasem
-Pai ce sa zic ,mult succes și multă bafta ,ai nevoie.
-Ce sa zic ,sper doar sa reușesc ,acum nu bag mana in foc ,dar sper sa fie bine.
Și da ,a fost chiar bine ,venise randul meu ,mă duc pe scena,îmi destăinui descrisul bine pus la punct ,le arat celor de acolo tot ce avusem pregătit și ma duc la loc.
Trece și ultima persoană,eram vreo 10 și începe a nominaliza premiile.
-Matei Pop,locul 3
-Mircea Sandu ,locul 2
Și până să zică locul 1 se lasese o liniște de mormânt după care urma momentul acela de tensiune.
-(Cum te numești tu ),locul 1, felicitări,chiar îți meriti premiul!
Eu uimit am inceput sa plâng ,printre lacrimi le-am mulțumit tuturor.Prietenii mei au început să mă ia pe sus și să înceapă:
-Hip hip ura,hip hip uraaa!Bravo măi, chiar meriti premiul!
După ceremonie ii duc pe ai mei băieți la un han sa ne facem de cap.Chiar a fost frumos , chiar și-n ziua de azi îmi aduc aminte cat de frumos a fost ,sper sa mai am parte de astfel de evenimente pe viitor.
Baftaaaa❤️❤️