Scrie o compunere dialogata de aproximativ 10-15 replici cu titlul dovada prieteniei si cu urmatorul inceput: Ma credeam cea mai singura fiinta de pe lume , cand l-am intalnit pe Radu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
18
Dovada prieteniei
Ma credeam cea mai singura fiinta de pe lume, pana cand l-am intalnit pe Radu., Ma plimbam de unul singur in parc, cand, de o data, am zarit un chip nou, pe care nu-l mai vazusem pana acum. Sau poate ca da, dar doar in olinda. Saten, ochi caprui, nu prea inalt, eram aproape la fel, zici ca eram gemeni. Nu, nu eram gemeni, in schimb aratam ca o pereche de gemeni, dar nu acest lucru era cel mai ciudat, mai ciudat de atat era faptul ca aveam si personalitati foarte asemanatoare. L-am observat, m-a observat, iar apoi am indraznit sa ii vorbesc:
-Buna, ma numesc Alexandru. Ne cunoastem?
-Salut, incantat de cunostinta Alex. Pot sa-ti spun Alex, nu? Ok. Nu, nu cred ca ne cunoastem, dar mi-ar placea sa o facem!
-Esti de mult in acest oras? il intreb eu curios.
-Nu, tocmai am ajuns acum 2 zile. Cred ca daca eram aici de mai mult timp, cu siguranta ne cunosteam si eram si prieteni. Scuze ca am neglijat acest lucru, ma numesc Cristian.
-Pai, Cristian, acum ca te-am intalnit ma simt mult mai bine.
-De ce? a intrebat el.
-Uita te in jur, nu am niciun tovaras. Toti sunt acum prieteni cu tehnologia, iar eu, nu am avut ocazia de a-mi face aparenta in fata lor cu ceva mai interesant.. si, stii tu, lor nu le pasa.
-Of, copii astia, spuse el de parca nu ar fi si el la randul lui un copil, nu stiu cum sa se distreze cu adevarat. Haide, vino incoace.
Si Cristian a inceput a alerga catre terenul de fotbal al parcului. Locul meu preferat din acel parc, locul in care ma simteam cu adevarat eu.
-Haide! striga din nou, dar mai insistent de data aceasta.
Si m-am dus. M-am dus sa vad ce are de gand sa faca acolo, avand in vedere ca nimeni nu era pe teren, ceilalti fiind pe margini, pe banci cu telefoanele in mana si cu ochii atinti in ele.
Vrei sa fac si continuare ?
Ma credeam cea mai singura fiinta de pe lume, pana cand l-am intalnit pe Radu., Ma plimbam de unul singur in parc, cand, de o data, am zarit un chip nou, pe care nu-l mai vazusem pana acum. Sau poate ca da, dar doar in olinda. Saten, ochi caprui, nu prea inalt, eram aproape la fel, zici ca eram gemeni. Nu, nu eram gemeni, in schimb aratam ca o pereche de gemeni, dar nu acest lucru era cel mai ciudat, mai ciudat de atat era faptul ca aveam si personalitati foarte asemanatoare. L-am observat, m-a observat, iar apoi am indraznit sa ii vorbesc:
-Buna, ma numesc Alexandru. Ne cunoastem?
-Salut, incantat de cunostinta Alex. Pot sa-ti spun Alex, nu? Ok. Nu, nu cred ca ne cunoastem, dar mi-ar placea sa o facem!
-Esti de mult in acest oras? il intreb eu curios.
-Nu, tocmai am ajuns acum 2 zile. Cred ca daca eram aici de mai mult timp, cu siguranta ne cunosteam si eram si prieteni. Scuze ca am neglijat acest lucru, ma numesc Cristian.
-Pai, Cristian, acum ca te-am intalnit ma simt mult mai bine.
-De ce? a intrebat el.
-Uita te in jur, nu am niciun tovaras. Toti sunt acum prieteni cu tehnologia, iar eu, nu am avut ocazia de a-mi face aparenta in fata lor cu ceva mai interesant.. si, stii tu, lor nu le pasa.
-Of, copii astia, spuse el de parca nu ar fi si el la randul lui un copil, nu stiu cum sa se distreze cu adevarat. Haide, vino incoace.
Si Cristian a inceput a alerga catre terenul de fotbal al parcului. Locul meu preferat din acel parc, locul in care ma simteam cu adevarat eu.
-Haide! striga din nou, dar mai insistent de data aceasta.
Si m-am dus. M-am dus sa vad ce are de gand sa faca acolo, avand in vedere ca nimeni nu era pe teren, ceilalti fiind pe margini, pe banci cu telefoanele in mana si cu ochii atinti in ele.
Vrei sa fac si continuare ?
falexandru9716:
Multumesc ! :)
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă