Question

Scrie o compunere sa arati portretul fizic fortretul sufletesc Relațiile cu celelalte personaje

Ce cred eu despre personaj

Sotia domnisoarei poimaine

Text

Într-o bună zi, Domnișoara Poimâine, care se cam plictisise, s-a dus în turnul unde locuia Vrăjitorul Timpului, cel care veghează asupra tuturor și are grijă să întoarcă în fiecare Zi limbile ceasului uriaș din vârful turnului. Era foarte-foarte bătrân, atât de bătrân încât nimeni nu-i știa vârsta. Barba îi curgea în valuri din vârful turnului unde locuia, până jos, pe pământ. Nu greșea nici măcar o dată și Timpul trecea întotdeauna la fel. Nici mai repede, nici mai încet.

— Haide, unchiule, te rooog, a spus Domnișoara Poimâine alintându-se, fă Timpul să treacă mai repede! M-am plictisit să fiu mică și să trăiesc în Viitor! Vreau să cresc mare și să dau o fugă până în Prezent, să văd cum e pe-acolo!

Trebuie să vă spun despre această domnișoară că, dacă îi aduceai în dar o amandină, spunea imediat că ar vrea o savarină, dacă primea de Crăciun o păpușă, o arunca cât colo, țipând că tot ce-și dorește e un trenuleț electric. Nu făcea baie decât cu spumă de căpșuni și nu adormea decât legănată și cu suzeta în gură! Ce mai, o adevărată răzgâiată! Cea mai fierbinte dorință a Domnișoarei Poimâine era ca timpul să treacă mai repede și ea să crească mare cât ai bate din palme.

Deși era nepoata lui preferată și-i plăcea să-i îndeplinească dorințele, bătrânul Vrăjitor i-a răspuns, de data aceasta:

— Nu se poate, fetițo! Toate la Timpul lor!


— Dar eu vreau, vreau, vreau! a strigat micuța, bătând din picior ca o răzgâiată ce era.

Însă Vrăjitorul n-a mai băgat-o în seamă, pentru că nu-i plăceau deloc copiii răzgâiați. Așa că Poimâine a izbucnit în lacrimi și a luat-o la fugă peste cele trei regate: TRECUTUL, care aparținea Doamnei Ieri, o bătrânică simpatică, PREZENTUL, stăpânit de Domnul Azi, un domn serios, îmbrăcat într-un costum fistichiu, care flutura mereu în urma lui de grăbit ce era, și VIITORUL, regatul tinerei și copilăroasei Domnișoare Mâine, care își petrecea timpul făcând balonașe de săpun în care punea întâmplări ce încă nu s-au întâmplat.

Între timp, în smârcurile mlaștinii urât mirositoare, Vrăjitoarea Niciodată, fiica renegată a Vrăjitorului Timpului, pândea clipa răzbunării. Deodată, a văzut ceva ca o pată colorată apropiindu-se de ea. Era Domnișoara Poimâine, care țopăia de colo-colo prin noroi, murdărindu-și frumoasa rochiță de mătase.

— Ce cauți aici, copila mea? a întrebat Vrăjitoarea Niciodată, cu vocea mieroasă.

— Ah, unchiul meu e așa de nesuferit! Nu vrea să mă lase să mă joc cu Timpul!

— Dar cine e unchiul tău? Oare nu e chiar Măria Sa, Vrăjitorul Timpului? Cel cu barba albă până la pământ, care locuiește în vârful turnului?

Vrăjitoarea Niciodată de-abia se stăpânea să nu chicotească de fericire.

— Uite, domnișoară, nu trebuie să plângi! Ia fiertura asta și toarnă-i seara în ceai unchiului tău câteva picături. O să-l adoarmă și atunci te vei putea agăța chiar tu de limbile ceasului uriaș. O să dai timpul înainte și înapoi, după pofta inimii!

Zis și făcut! Domnișoara Poimâine a ascultat sfaturile răuvoitoare ale vrăjitoarei, fără să se gândească nici măcar o clipă că face un lucru rău. Și Timpul a început să se scurgă cu o viteză uimitoare! Domnul Azi, Doamna Ieri și Domnișoara Mâine nu-și mai trăgeau sufletul de osteneală. Doar Domnișoara Poimâine, care crescuse foarte mult, se bucura și țopăia de zor.

— Ah, ce bucurie, spunea ea, Timpul a început să zboare. Nu va trece mult și voi ajunge în Prezent.

Și spunând așa, pleca să mai învârtă nițel limbile ceasului uriaș din vârful turnului Timpului, în care Vrăjitorul dormea dus. Însă, din spatele perdelelor vaporoase ale iatacului, Spiridușul Vreodată îi ascultase toate planurile. S-a dus repede la prietenii săi, Cândva, Întotdeauna și Numaidecât, care erau prinși într-un joc de-a baba-oarba, și le-a spus:

— Trebuie să o oprim pe zănatica aia de Poimâine! E în stare să strice toate copilăriile copiilor din întreaga lume. Dacă Timpul trece mai repede, atunci trece și copilăria mai repede, iar copilăria, orice-ar crede unii, este cel mai frumos lucru din lume!

Cei patru spiriduși au hotărât să nu mai piardă o clipă. Au urcat în turnul Timpului, au intrat, nepoftiți, în iatacul Vrăjitorului și l-au tras de barbă până când l-au făcut să deschidă ochii și i-au povestit toată tărășenia. Vrăjitorul a tresărit, ca și cum ar fi fost trezit dintr-un somn foarte adânc, și-a scuturat barba și a strigat supărat spre Domnișoara Poimâine, care împingea de zor limbile ceasului:

— Ia lasă Timpul în pace, neastâmpărato, că nu e de joacă!

Domnișoara Poimâine s-a speriat așa de tare, încât a căzut și-a luat-o la goană către iatacul ei. Vrăjitorul s-a ridicat din jilț și a îndreptat limbile ceasului uriaș, așezându-le exact așa cum trebuiau să fie. Pentru ca Timpul să treacă întotdeauna la fel. Nici mai repede, nici mai încet.
Pls nevoie rapid

Answer 1

“Eu cred ca Domnisoara Poimane este o fetita rasfatată si inconstienta pentru ca nu stie ce se poate intampla”