Scrie o narațiune fantastică de 200 – 250 de cuvinte, la persoana I, în care să relatezi o întâmplare legată de trecerea
trenului misterios prin localitatea ta.
In redactarea textului tău, vei avea în vedere:
să incluzi o secvenţă descriptivă, o secvență dialogată și o secvență explicativă;
să ai un conținut adecvat cerinței;
să ai o exprimare clară, corectă, adecvată;
să respecti normele de ortografie și de punctuație;
să fii atent/atentă la aspectul textului, adică la așezarea în pagină și la scrisul lizibil.
Va rog e urgent
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Într-o zi de toamna în timp ce veneam de la școală. Pe alea spre casa mea vad catralionae de fluturi mici și multicolori. Uimit/ă find ma iau după ei și ajung la o gara, o gara care nu era acolo înainte, ba chiar era în locul casei mele. Parca speriat și minunat ajung a ma apropia mai tare. În fata ușii vagonului, pasageri erau conduși înăuntru de către o maimuță pe doua picioare îmbrăcată în costum de controlor. Parca in mreaja întâmplări irele, în mintea mea, însă în realitate atât de reale, merg înainte și urc în vagon. În vagon erau așezați toți prieteni mei și nu numai oameni ci și animale. Captivat fiind uit a ma așeza și ne auzind vocea conducătorului ce ne sune sa ne așezăm, cad și ajung a fi împins de picioarele mele spre locul în care stătea un domn bătrân pe ca re nu-l mai văzusem, cel puțin asa credeam eu. Ajung a ma uita pe fereastra și nu-mi vine a crede, zburam printre nori, iar eu se spargeau în fata trenului
-Zbu.. Zbu.. răm! Zic eu silabisind, fără a-mi da sema, cu voce tare
-Da, normal, ce i drept nu știu de ce te miri, asta se întâmplă de fiecare data! Îmi rasmunese bătrânelul de lângă mine
-Dvs. Cine sunteți? Întreb eu arogant fiind indignat de răspunsul primit
-Sunt omul ce acum câțiva ani, în copilăria ta, ți-a făcut un portret, așezându-te într-un tren, cu nori îs astre pe geamurile vagoanelor sale,iar tu mirat mai întrebat de ce, ca tu voiai în lumea cretacică.... Eu ți-am spus ca te desenez în viitor, iar apoi și fost luat de prinții tai ce se grăbeau a printre autobuzul! Îmi povesti bătrânul
-Era vorba de trenul asta, nu?
-Exact, iar acum ca am îndeplinit misiunea de a-ți arata aceasta imagine poți s ate duci acasă!
-Acasă? Întreb eu nedumerit
Însă chiar atunci trenul oprește deschizând ușile spere căsuța mea, iar gând cobor trenul se evapora. Întru în caza încercând a crede ca nu s-a întâmplat nimic, însă tot atent ca trenul sa revină