Question

scrie o pagina de jurnal dintr-o zi a vietii de nobil

Answer 1

Dimineața asta când m-am trezit eram pe un pat mare, mai mare decât camera mea obişnuită! Totul era minunat! Camera în care ma aflam era cât o casă şi era toată împodobită cu tablouri şi covoare pufoase! Nu ştiam unde mă aflu! Cineva a bătut la uşa. Am zis să intre crezând că sunt părinții mei să îmi spune de ce mă aflam acolo! Era un domn slab, înalt şi era îmbrăcat foarte elegant! Mi-a spus ca PĂRINȚII MEI mă aşteaptă la micul dejun! Am auzit şi mi-am zis că chiar dacă e un vis sau nu, trebuie sa trăiesc clipa aceasta minunată! M-am schimbat într-o rochie dantelată şi cu perle albe si sclipitoare! Am coborât si i-am văzut pe părinții mei la o masă gigantică! M-am aşezat şi am mâncat fără să întreb nimic! Aveam mari emoții din cauză că părinții mei arătau ca nişte regi! Am mâncat şi după am înotat şi călărit toată ziua!
A fost ...Cred că un vis...Pe care nu îl voi mai trăi niciodată!

Answer 2

20 ianuarie 1619

O zi mohorâtă, cu mult nisip pe creasta norilor. Diana, sora mea mai mică,  e numai zâmbet. Fredonează încet o melodie, iar șemineul duduie de flăcările ce tocmai au cuprins lemnele de brad.

Beau visător un ceai de rozmarin îndulcit cu miere.

Deodată ușa se deschide și apare Robert, vărul meu cel grăsuț,

îmbrăcat în uniforma de vânătoare. E îmbujorat și plin de voie bună.

Ne povestește cum a fost în pădure și a prins un iepuraș, care se

ascunsese în scorbura unui copac.

Diana apare cu flautul, iar noi ascultăm vrăjiți câteva bijuterii muzicale.

Robert e de-a dreptul extaziat, o adoră pe Diana, mai ales când nu vorbește.

Vorbim despre vreme și despre lipsa zăpezii, iar Diana oftează lung și ne întreabă : "Unde sunt zăpezile de altădată?"

Robert chicotește scurt, apoi îmi face complice cu ochiul. Știam că venise timpul să coborâm în pivnița casei pentru a degusta un vin roșu-rubiniu.

Bem și trăncănim despre ce vom face mai la primăvară, când vom merge să cumpărăm stofe scumpe de la Paris.