Scrie o scurtă întâmplare (10-12 rȃnduri), reală sau imaginară, care să dovedească dragostea ta faţă de animale.
Repedeeeeeeee,dau coroana!!!!
Răspunsuri la întrebare
1)O compunere despre o întâmplare petrecută în timpul unei excursii. Întâmplarea este accidentarea unei căprioare şi se potriveşte unei teme de genul: o întâmplare la care ai fost martor. Compunerea fiind mai lungă are două părţi. Care credeţi că va fi soarta căprioarei?
În timpul ultimei excursii, petrecute cu colegii mei de clasă, am fost martorul unui eveniment emoţionant şi trist în acelaşi timp. Eram în autobuzul care ne ducea spre Predeal, undeva pe drumul ce şerpuieşte alături de Valea Prahovei. Maşina avansa rapid spre destinaţie. Lăsam în urmă kilometri după kilometri. Parţial adormiţi de virajele strânse, priveam care încotro pe fereastră la peisajul mirific al Carpaţilor. Doar cârâitul specific al schimbătorului de viteză întrerupea din când în când liniştea ce domnea în interiorul autocarului. Din difuzoare se auzea o melodie şoptită, de parcă ar fi dorit să nu deranjeze peisajul din faţa ochilor noştri. Tocmai ce traversam o pădure deasă cu copaci seculari, când deodată atmosfera de reverie fu întreruptă:
– Caprioaraaa! Era ţipătul unei colege aşezată în partea din faţă a maşinii.
Imediat, strigătul fu însoţit de scârţâitul straşnic al cauciucurilor, semn că frâna fusese apăsată până la podea. Maşina greoaie se oprise nesperat de repede. Cu toţii am sărit de pe scaune şi ne întrebam unii pe alţii:
– Ce s-a întâmplat? De ce am oprit atât de brusc?
Diriginta s-a ridicat în picioare şi cu glasul tremurând ne-a anunţat:
– Am lovit o căprioară. După care a adăugat:
– Se pare că am accidentat-o grav, uite-o acolo aşezată la marginea pădurii.
Cu toţii ne-am îndreptat privirea spre direcţia indicată. O căprioară mică, tremura din tot corpul şi buimăcită privea în toate părţile. Fără să stau pe gânduri, m-am trezit spunând:
– Să mergem să vedem ce e cu ea. Poate are nevoie de ajutor! am spus eu în timp ce mă îndreptam spre uşa maşinii. Din urma mea am auzit:
– Bună idee. Să mergem.
M-am întors către ei şi am adăugat:
– Cred că e suficient de speriată. Dacă ne va vedea pe toţi 20 va fi şi mai speriată. Merg eu, împreună cu diriginta, dânsa este profesoară de biologie. Voi aţi face bine să sunaţi la 112. Ei trebuie să ştie mai bine ce e de făcut în astfel de cazuri.
2)Cu toții purtăm o astfel de iubire față de animale, ceea ce ne face să fim mai blânzi, mai darnici, mai atenți cu noi înșine și cu cei din jur. Din dragoste pentru animale, dorim să ne îmblânzim animalele de casă, iar în schimb, primim afecțiunea și iubirea lor. Pe lângă sentimentele reciproce față de animale, suntem îmblânziți de acestea la rândul nostru, pentru că ceea ce le oferim asta ne oferă și ele în schimb. Se spune că animalele nu au sentimente, însă, acestea pot distinge o persoană rău făcătoare și o persoană binevoitoare. Totodată, se spune că animalele la casa omului înlătură “spiritele rele”, că ne feresc de pericole, iar pe lângă asta ele pot presimți atunci când un necaz are de gând să se aproprie (cutremur, inundatii). Ar trebui ca noi toţi să fim mai afectuoşi şi să avem măcar un animal de casă pe tot parcusul vieții noastre, astfel vom putea vedea lucrurile dintr-o altă perspectiva, ne-am schimba mai mult în bine, am da speranță unui suflet și ne-am împăca cu noi înșine ceva mai bine. Fie că sunt animale domestice, animale iubitoare de apă sau animale sălbatice, toate aceste animale simt afecțiunea noastră și ne transmit stările lor. Iubirea față de animale reflectă şi iubirea faţă de oameni, aşa cum noi ne purtăm cu semenul nostru, aşa ne purtăm şi cu animalele, iar acest lucru ar trebui să ne dea de gândit.
O data vecinul eu a strigat la mine , din cuza ca iam spart geamul cu mingea .
Am recunoscut a fost vina mea dar ce puteam sa fac . Cainele meu cand a auzi tipetele vecinului a mers la gardul acestuia si a latrat , semn ca sa se opreasca si sa nu mai srige la mine. atunci miam dat seama ca un animal te poate apara , iar noi nu realizam .