scrie un eseu cu subectul,, imperiul roman,,
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Octavian, ca nepot și fiu adoptiv al lui Iulius Cezar, a devenit figura centrală militară pe perioada haosului de după asasinarea lui Cezar în urma unui complot senatorial. În 43 i.Hr., la vârsta de 20 de ani, a devenit unul dintre membrii celui de-al doilea Triumvirat, o alianță polițica cu Marcus Antonius și Marcus Lepidus. Octavian și Antonius i-au învins și nimicit pe Brutus și Cassius, asasinii lui Cezar în anul 42 i.Hr. în Bătălia de la Philipi. Au izbucnit tensiuni între cei doi învingători și astfel, după încheierea triumviratului din anul 32 i.Hr., Lepidus a fost exilat, iar Antonius s-a aliat și s-a căsătorit cu amanta sa, regina Cleopatra, trădând înțelegerea cu Octavian și mariajul cu sora sa. A început un nou război civil prin care Octavian a obținut victoria la Actium în anul 31 i.Hr., distrugând flota navală a lui Antonius. Antonius și Cleopatra s-au sinucis, iar Octavian a anexat Egiptul.
Ca unic împărat al Romei, Octavian a inițiat reforme la scară largă în domeniul militar, fiscal și politic. Senatul i-a acordat puteri nelimitate și titlul de "Augustus". Octavian a respins titlul de rege și monarhia și a adoptat titlul de "princeps", de prim cetățean al imperiului, instaurând un regim de guvernare aparent constituțional numit Principatul. Octavian Augustus a preluat și numele de "Cezar", acesta devenind un titlu imperial, si cel de Pontifex Maximus , marele preot al colegiului pontifilor si Faraon al Egiptului. Acesta și-a luat drept soție pe Livia Drusilla ce i-a fost principalul consilier. Augustus și-a consolidat puterile constituționale într-o serie de birouri republicane. A renunțat la consulatura din 23 i.Hr., dar și-a menținut atribuția militară consulară de "imperium", ceea ce a dus la cea de-a doua înțelegere dintre împărat și senat. Augustus a primit și autoritatea de tribun, ceea ce-i permitea să cheme senatul și poporul la voință să și să prezideze asupra alegerilor, să voteze acțiunile adunării sau senatului, să fie primul care să țînă un discurs la fiecare întrunire.