Scrie un eseu , de 300 de cuvinte , ( o pagină ) , în care să comentezi afirmația lui G. CĂLINESCU , în legătură cu destinul Anei : "Într-o societate țărănească , femeia reprezintă două brațe de lucru , o zestre și o producătoare de copii . Odată criza erotică trecută , ea încetează de a mai însemna ceva prin feminitate . Soarta Anei e mai rea , deosebită cu mult de a oricărei femei de la țară , nu . Drama Ion - Ana este , dar , drama căsniciei țărănești ."
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Ana, fata lui Vasile Baciu, se detaseaza inca din primele pagini ale romanului, in momentul horei, alaturi de Florica si incontrast cu ea. Prin cele doua aparitii feminie autorul prefigureaza, de fapt, cele doua glasuri intre care va pendula Ion:glasul pamantului si glasul iubirii. Ceva care aminteste de caracterul predestinat al eroilor tragediilor antice se decifreaza inprofilul Anei inca de acum. Ea are fata lunguiata, arsa de soare, cu o intiparire de suferinte.Factorii care determina tragismul acestei fete sunt multi. Ana este orfana de maam, tatl ei, stapan, prin ce mijloace se stie,al unor mari intinderi de pamant, ursuz, cazut treptat in patima bauturii, vede in Ana un vrajmas care i-ar stirbi proprietateaprin casatorie.Consecinta acestui statut al Anei este sentimentul sufocarii intr-un spatiu limitat din care ea manifesta firesc tendinta deevadare. Calea prin care incearca sa o faca este pe cat de frumoasa pe atat de traggica: iubirea. Aceasta este tinta catrecare se indreapta Ana cu toata fiinta ei.. Nu punem in discutie uratenia ei fizica, aceasta poate ca nu exista decat pentruIon, ci, dimpotriva, frumusetea ei morala dovedita de puterea cu care, nesocotind barierele sociale ANA fata bobata, IONsarantocul din Pripas infruntand jignirile si brutalitatile intai ale tatalui, mai apoi ale barbatului, traind permanent in iluzie,nutreste o dragoste profunda pentru Ion, despre care crede ca-i ofera tot ce-si dorea: salvara prin iubire. De aceea, la hora,cand Ion o strange la piept pe Ana cu mai multa gingasie dar si mai prelung, privirea ei luceste de bucurie si sopteste cudulce repros Da-mi drumul Ionica, ...zau, da-mi drumul!...Liviu Rebreanu se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine. El ii surprinde zvarcolirile Anei in setea de dragoste,profunzimea sentimentului nutrit pentru Ion, daruindu-si fecioria celui pe care-l numea norocul ei.La individualizarea puternica a Anei contribuie si reactiile pe care le provoaca in comportamentul lui Ion ca si ipostazelecontrastante in care apare. Este cunoscut faptul ca autorul romanului Ion este un maestru al contrastelor. Din scena horeichiar, prin comentariul scriitorului aflam ca lui Ion nu-i fusese draga Ana...dar avea locuri si case si vite multe. Iar in timp cepentru George, caruia Ana ii fusese mai demult fagaduita, aceasta nu era cine stie ce frumoasa, pentru Ion, privind-o pedelnita, ea e slabuta si uratica si se intreaba Cum sa-ti fie draga?. O urmareste si se mustra: Uite pentru cine rabd ocari sisudalmi. Opusa Anei, Florica prin frumusetea si spontaneitatea ei, smulge flacaului marturisirea: In inima mea...tot tu airamas craiasa.Odata criza erotica trecuta, arata George Calinescu in lucrarea citata, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru feminitate.Soarta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a oricarei femei de la tara, nu. Drama Ion- Ana este doar drma casnicieitaranesti.In numele dragostei, Ana devine victima tragica a violentelor cand ale tatalui, cand ale sotului.Autorul pune in lumina, cumult realism, conditia de inferioritate a femeii, date fiind prejudecatile de care era stapanita societatea vremii. Acestora li seadauga imprejurarea in care Ion, dominat paroxistic de galsul pamantului, abia in ziua nuntii avea sa inteleaga ca impreunacu pamantul trebuia sa primeasca si pe Ana, adaos tragic la bunurile materiale in posesia carora a intrat, fata devenind din
roaba tatalui sluga sotului.In acelasi monent, al nuntii, relevandu-i-se tragismul, dupa ce crezuse cu atat putere in iubirea pentru Ion, Ana va murmuraindurerata: Norocul meu, norocul meu! lamaentare rascolitoare aducand-o din cand in cand pe Ana in prim planul actiunii.Ana isi poarta pruncul la piept in ratacirile ei, iar in final se spanzura. Gestul disperat al Anei este consecinta pustiului eisufletesc, dupa prabusirea suportului moral care i-a fost iubirea. Variind un precept moral stravechi, se poate intelege, inconcluzie, ca, in absenta sentimentului de iubire nimic nu exista.Este in moartea Anei un mod de a pedepsi o lume incremenita sufleteste in dorintele meschine de a avea indiferent pe cecale. Aici femeia devine obiect de negociere, iar Ana nu poate suporta povara unei asemenea injosiri si se sinucide.
Intruchipare a durerii nesfarsite, izvorand din vina de a fi iubit cu toata navala tineretii ei, Ana este reprezentativa pentruconditia femeii din satul romanesc, intr-un moment social-istoric bine determinat
Explicație:
Sper că te-am ajutat:)))