Istorie, întrebare adresată de IourBlooD, 8 ani în urmă

scrie un eseu despre istoria greutății și lungimii​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de murac
0

Explicație:

Noţiunea de lungime este la fel de veche ca omenirea, omul neîntârziind să dea curs necesităţii de a stabili unităţi de măsură indispensabile raporturilor cu semenii săi. A fost suficient să se refere la părţi ale propriului corp sau la obiecte familiare: palma, degetul mare, cotul, piciorul, braţul etc. Deşi erau imprecise, aceste unităţi prezentau avantajul de a fi disponibile oriunde, în orice moment; erau atât de comode, încât au sfidat scurgerea timpului, unele fiind încă în vigoare în ţări evoluate ca S.U.A. sau Anglia.

Perioada cultivării plantelor şi domesticirii animalelor a fost urmată de un puternic avânt al agriculturii şi comerţului. Triburile făceau comerţ cu alimente indigene, iar în cadrul triburilor „fermierii” realizau schimburi comerciale cu membrii celorlalte „bresle”. Pentru ca schimburile cu un snop de grâu, un sac de seminţe sau chiar cu un ciorchine de struguri să fie cinstite, era necesar un sistem de greutăţi standardizate. Pe de altă parte, dezvoltarea arhitecturii prin construirea templelor şi piramidelor necesita un sistem de masură a dimensiunilor.

Se pare că egiptenii şi babilonienii au fost primele civilizaţii care au creat standarde de greutate şi lungime.

Pentru măsurarea lungimilor, egiptenii s-au folosit de părţi ale corpului uman. Multe dintre aceste măsuri sunt cunoscute prin termenii derivaţi ulterior din latină. Un cot, standardul primitiv de lungime cel mai longeviv, folosit pentru prima dată în jurul anului 3000 î.Hr., reprezenta lungimea braţului unui adult de la cot până la vârful degetului mijlociu întins – aproximativ 45 de centimetri în actualele unităţi de măsură.

La fel cum, în sistemul de măsură britanic, un iard este subdivizat în 3 picioare, iar piciorul este subdivizat la rândul său în 12 ţoli, la fel si cotul era împărţit în unităţi mai mici de măsură, folosind tot părţi ale corpului, de această dată, degetul. Subunitatea de bază a cotului era un deget, ce reprezenta grosimea, nu lungimea acestuia. 28 de degete achivalau cu un cot.

Palma, deloc surprinzător, era o altă unitate de măsură. O palmă echivala cu patru degete. O palmă plus un deget totaliza 5 degete, sau o mână. Palmele erau combinate pentru a se obţine alte unităţi mai mari, iar degetul era subdivizat într-un mod elaborat, rezultând un sistem de măsură ce a devenit din ce în ce mai complex, însă foarte precis.

Alte întrebări interesante