"scrie un referat despre adaptarea unui organism" DAU COROANA!
Răspunsuri la întrebare
În biologia evoluționistă, adaptarea reprezintă capacitatea unui organism de a se modifica în raport cu schimbările ce intervin în condițiile sale de viață și prin care acesta devine mai apt de a îndeplini funcțiunile sale. Schimbarea condițiilor de mediu atrage după sine modificări structurale complexe ale organismului și modificări funcționale.
Fenomenul adaptării este caracteristic tuturor formelor de viață, deoarece evoluția viețuitoarelor se face prin acomodarea lor continuă la noile condiții de mediu.
Problema adaptării este una dintre problemele mult dezbătute ale biologiei moderne, în jurul căreia se desfășoară intense controverse între evoluționism și creaționism. Astfel, teoriile creaționiste susțin că adaptarea este rezultatul unor mutații independente de condițiile de mediu și care întâmplător sunt favorabile organismului dat. Evoluționismul subliniază rolul selecției, care, prin acumularea și accentuarea variațiilor utile transmise ereditar, conduce la apariția de caractere calitativ noi. În procesul evoluției, caracterele adaptive se schimbă în permanență, pe măsura schimbării relațiilor dintre organism și mediu.
Adaptarea organismelor este larg folosită în practica științifică și de producție, ca de exemplu în aclimatizare, naturalizare, ameliorarea plantelor și animalelor, anabioză etc. Exemple de adaptare în natură: atrofierea organelor văzului la animalele cavernicole, depigmentarea lor, homocromia, mimetismul etc.
Capacitatea plantelor și a animalelor de a se adapta la condiții adverse diferă. Datorită faptului că animalele sunt mobile, adaptările lor sunt mai diverse decât cele ale plantelor. Animalele pot: evita condițiile nefavorabile precum păsările zboară departe de iarnă lipsă de hrană și frig spre pământurile calde, căprioarele și alte ungulate rătăcesc în căutare de hrană, cădea în animație suspendată - o stare temporară în care procesele de viață sunt atât de încetinite încât manifestările lor vizibile sunt aproape complet absente cum ar fii amorțeala insectelor, hibernarea vertebratelor, adapta la viața din condiții nefavorabile de exemplu lâna și grăsimea subcutanată le salvează de îngheț, animalele din deșert au dispozitive pentru utilizarea economică a apei și răcire.
Plantele sunt inactive și au un stil de viață atașat. Prin urmare, doar ultimele două adaptări sunt posibile pentru ele. Deci, plantele se caracterizează printr-o scădere a intensității proceselor vitale în perioade nefavorabile: își aruncă frunzele, hibernează sub formă de organe de repaus îngropate în sol - bulbii, rizomii, tuberculii, rămân în starea de semințe și spori în pamantul. La briofite, întreaga plantă posedă capacitatea de anabioză, care într-o stare uscată poate persista câțiva ani.
Rezistența plantelor la factorii nefavorabili crește datorită mecanismelor fiziologice speciale: o modificare a presiunii osmotice în celule, reglarea intensității evaporării cu ajutorul stomatelor, utilizarea membranelor „filtrante” pentru absorbția selectivă a substanțelor.
Adaptări în diferite organisme sunt generate la rate diferite. Ele apar cel mai rapid la insecte, care în decurs de 10–20 generații se pot adapta la acțiunea unui nou insecticid, ceea ce explică eșecul controlului chimic al densității populațiilor de dăunători de insecte. Procesul de dezvoltare a adaptărilor la plante sau păsări este lent, de-a lungul secolelor.
Schimbările observate în comportamentul organismelor sunt de obicei asociate cu trăsături ascunse, pe care le-au avut, parcă, „în rezervă”, dar sub influența unor factori noi au apărut și au sporit rezistența speciei. Aceste caracteristici ascunse explică rezistența unor specii de arbori la acțiunea poluării industriale și a unor specii de buruieni la acțiunea erbicidelor.
Un grup ecologic include deseori organisme care nu sunt similare. Acest lucru se datorează faptului că diferite tipuri de organisme se pot adapta în moduri diferite la același factor de mediu.
De exemplu, ei experimentează frigul în moduri diferite cu sânge cald (ei sunt numiti, cunoscuti endotermic, din cuvintele grecești endon - interior și terme - cald) și cu sînge rece (ectotermic, din grecescul ectos - exterior) organisme.