Question

scrie un text de 10- 15 randuri in care sa-ti imaginezi continoarea basmului (logica si coerenta textului,originalitatea , folosirea corecta a verbelor , corectitudinea gramaticala .va rog

Answer 1

Când lupul auzii acestea,el începu a se gandii bine la cele zise de veveriță, simțea ceva ciudat în inimă,ca un fior,ca o electricitate ce îi mergea prin tot corpul și în cele din urma îi spuse veveriței:—Mai ,veveriță!invata-ma și pe mine cum să devin bun,să scap de urât și să fiu veșnic fericit./—Paiii...poți începe prin a spune cuvântul magic./—Abracadabra!/—Nu,lupule,nu asta,ci ,,Te rog!" /—Bine hai ca încerc!Te rog!Bine,gata cu drăgălășenia,imi areti sau nu?!/—Uite,vezi acel pui de căprioară ranita?Poți începe prin a o ajuta să se ridice!/—Bine!Hey,tu, piticanie!Ridica-te de-acolo!/—Nu așa!Lasa-ma să iti arat...ești de toată groaza!/Veverița îl ajuta pe puiul de căprioară și îi spuse lupului:—Eu acum trebuie să plec ,vei reuși să fii bun daca crezi cu adevărat în tine!Voi venii mai târziu să văd cum te descurci!Lupul,rămânând singur se culca sub un copac și zării un vânător ce era atacat de alt lup,acesta sării în picioare și îl salva pe om,omul îi mulțumii și îl mângâiase pe cap,veverița din copac îl felicita!Așa lupul cel rău și vânat de mulți ajunse bun ,ca veverița și fericit pe vecie!

Answer 2

Povestea veveriţei şi a lupului
         (Continuare)

Lumina soarelui binecuvânta cerul şi pământul. Chipul lupului primea şi el binecuvântarea ... capul său se apleca uşor mângâiat acum de lumina şi căldura cuvântului purtate de generosul soare.
Se aşeză pe iarbă şi privea parcă întâia dată totul. Cum i-ar sta lui ca să zâmbească? Cum i s-ar aşeza seninul din priviri pe pasul lui cel rău de-o viaţă? Habar n-avea, dar şi-a propus de-acum să-ncerce.
Trupul şi-a ridicat şi pas cu pas s-a depărtat mulţumind prietenei celei mici, gimnasta de renume a întregii păduri.
Soarele l-a dus întâi la apa limpede de izvor unde şi-a privit chipul. Părea el, dar nu era el. Ochii săi erau plini de lumină şi căldură. Parcă o rază din înalt s-a prelins în a sa fire şi a plecat senin ca dimineaţa-n zori, când fie om sau animal  a sa privire odihnită, dă tuturor bineţe fericite.
Şi-a mers lupul cale lungă să-i ajungă ... c-o căprioară s-a întâlnit, dar i-a îndată a fugit speriată de vorba lui cea caldă. Un cerb prea tânar s-a topit în fuga-i spre pădure ... un miel micuţ a răsărit şi lupul a început a-i povesti ... 
Cei doi rădeau şi se amuzau de vechile poveşti cum că de lup e bine doar să te păzeşti. Şi veveriţa a apărut. Ce bine le era! Erau frumoşi ca în poveşti ... 
Când soarele aproape scăpăta un bubuit puternic s-a simţit şi lupul a căzut întins şi-n sânge şiroia. Era o puşcă de om hain ce n-a-nţeles că lupul OM era.