Question

scrie un text de 2 pagini despre cele 3 etape ale imperiului roman: principatul, perioada de anarhie militare și dominatul. Va rog urgent, dau coroana. VA ROG MULT DE TOT​

Answer 1

Răspuns:

Principatul:n istoria Imperiului Roman, Principatul este, conform derivației sale etimologice din cuvântul latin princeps, însemnând șef sau primul, regimul politic dominat de către un astfel de șef de stat sau guvern. Titlul, în complet princeps senatus / princeps civitatis, a fost adoptat inițial de către Octavian (27 î.Hr. - 14 d.Hr.), primul împărat Roman, care a ales, precum dictatorul pe viață asasinat, Iulius Cezar, care refuzase în mod formal coroana - să nu (re)introducă o monarhie legală, ci să formeze stabilitatea politică necesară cu disperare după epuizantele războaie civile de către un regim de facto întru scheletul constituțional al republicii, care fusese separat precis ca o alternativă la odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat.

Deseori, într-un sens mai limitat și precis cronologic, termenul este aplicat specific asupra primeia dintre cele două faze guvernului imperial din vechiul Imperiu Roman, anterior căderii sale în vest (căderea Romei), în 476, lăsând Imperiul Bizantin singurul moștenitor.

Sub acest Principat stricto sensu, realitatea politică a domniei autocratice de către împărat era încă mascată cu scrupulozitate de către forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din perioada politică a neîncoronatei Republicii romane (509 î.Hr.-27 î.Hr.) sub motoul SPQR.

După Criza secolului III aproape că s-a ajuns la colapsul politic al Imperiului, împăratul Dioclețian a înlocuit principatul de o persoană cu tetrarhia, în care pretextul rămas vechii forme republicane era în majoritate înlăturat, stilul princeps nemaifiind folosit acum, precum și unitatea teritorială a imperiului.                

Dominatul:Dominatul, sau Imperiul Roman Târziu, a fost faza de regim monarhic totalitar ce a urmat Principatului în Imperiul Roman. Dominatul a început după încheierea crizei din 235-284 și a durat până la asediul Constantinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsărit din 1453. În Imperiul Roman de Răsărit, mai ales în timpul lui Iustinian I, sistemul dominatului a evoluat spre absolutism autocratic.

Termenul de „dominat” provine din latinescul dominus („stăpân”). Termenul era utilizat de sclavi pentru a-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale.

anarhie militare

Explicație:Secolul al III-lea debutează şi sfârşeşte cu două personalităţi energice, Septimius Severus şi Diocleţian, care reuşesc să creeze stabilitate prin măsuri care au un oarecare grad de similaritate:la nivel practic prin accentul pe susţinerea şi reorganizarea armatei sau întărirea sistemului defensiv, iar la nivel ideologic printr-o autocratizare a imaginii imperiale, cu o aură mai puternică de sacrosanctitate. Între cei doi însă diferenţele sunt mult mai pregnante, deoarece Diocleţian moştenitorul unor decenii extrem de problematice. Este un secol greu de reconstituit, pentru că suferă din cauza lipsei acute de informaţii pertinente sau a manipulării acesteia atunci când există.

Diviziunile cronologice sunt adesea artificiale, acordând unor episoade un rol mai mare decât în realitate. Anul 235 este în general acceptat ca fiind debutul anarhiei militare, pornind de la opiniile lui Aurelius Victor, dar modificările nu sunt niciodată bruşte;istoria este un continuum, cu dezvoltări şi procese de durată.

anarhie militare:

ecolul al III-lea debutează şi sfârşeşte cu două personalităţi energice, Septimius Severus şi Diocleţian, care reuşesc să creeze stabilitate prin măsuri care au un oarecare grad de similaritate:la nivel practic prin accentul pe susţinerea şi reorganizarea armatei sau întărirea sistemului defensiv, iar la nivel ideologic printr-o autocratizare a imaginii imperiale, cu o aură mai puternică de sacrosanctitate. Între cei doi însă diferenţele sunt mult mai pregnante, deoarece Diocleţian moştenitorul unor decenii extrem de problematice. Este un secol greu de reconstituit, pentru că suferă din cauza lipsei acute de informaţii pertinente sau a manipulării acesteia atunci când există.