Scrie un text narativ ficțional în care să prezinți o întâmplare amuzantă din una dintre excursiile tale. Dau coroană!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
In acest sfârșit de săptămână, am fost împreună cu părinții mei la munte. Am plecat din București dis-de-dimineață, iar la ora 10 am ajuns la Poiana Brașov. Ne-am cazat la Hotelul Belvedere, după care am luat micul dejun. Apoi am făcut o drumeție pe traseul montan Poiaia Brașov - Cristianu Mare. A fost foarte frumos. Am făcut foarte multe poze. Ce mai frumoasa poza a fost aceea în care am surprins de pe vârful masivului orașul Brașov. A doua zi am ales sa facem puțin sport. Am închiriat un ATV și am colindat împreună cu tatal mei câteva coline montane, din apropierea hotelului în care am fost cazați. A fost o experienta deosebita. După ce ne-am întors, vântul se intetise puțin. Era o atmosfera numai buna pentru inaltatul unui zmeu. Am scos zmeul din mașină și l-am ridicat la cer. S-a ridicat atât de sus incat am ajuns la capătul firului. Brazda atât de frumos cerul, încat nu m-am răbdat sa nu fac un filmuleț cu telefonul mobil, pe care îl voi urca cât de curând pe YouTube. Spre seara am împachetat lucrurile și ne-am pregătit de întoarcerea spre București, ne-am oprit la taraba unui vânzător ambulant din Predeal și am cumpărat câteva obiecte tradiționale românești. Mica noastră excursie la munte luase sfârșit, dar spre amuzamentul nostru când am ajuns la București tata a căzut pe scara blocului noi am ras și am promis ca ne vom mai întoarce la munte cât mai curând posibil.
Într o dimineață geroasă de ianuarie am plecat cu familia într o excursie la munte. Iubim mult excursiile la munte și mai ales pe cele pe care le facem iarna.
În acea dimineața zăpada părea mai albăca de obicei și gerul mai cumplit ca niciodata. Ne am îmbrăcat foarte gros dar părea că nici o haină nu ne putea ține cald. În ciuda vremii totuși am plecat entuziasmați.
În timp ce făceam traseul anevoios , fratele meu mergea înaintea tuturor. Mereu vedeam în față rucsacul lui roșu.
Deodată la o curbă a dispărut din vederea noastră, nu îl mai vedeam deloc. Am stat câteva minute și ne am uitat în jur , l-am strigat... dar în zadar.... Atunci am hotarat sa ne despărțim și să îl căutăm... Eu trebuia să merg spre nord. În timp ce străbateam zăpada care ajungea până la jumătatea gleznei am simțit cum mi se agață ceva de papuc... Mi am pierdut echilibrul și am început să mă rostogolesc. Cand am reușit să mă opresc m-am trezit în brațe cu fratele meu. Am început să râd. El râdea mai tare decât mine. Mi a explicat printre hohote de râs că el a încercat să ne facă o farsă și s-a ascuns în zăpadă. S-a nimerit să calc aproape pe el când îl căutăm și m-a prins de picior. Cel mai amuzant a fost momentul cand ne rostogoleam amândoi.
Cand ne am uitat în sus spre munte părinții râdeau cu poftă de noi. Ne au văzut când ne am rostogolit.
Din pacate nu am observat rucsacul care a alunecat mult mai la vale de unde eram noi. Fratele meu râdea de îngrijorarea mea și a scos din buzunar o sfoară care avea la capăt un cîrlig. Cu o îndemânare uimitoare a aruncat cîrligul ,a reușit să agațe rucsacul și să îl tragă sus.
Când am ajuns la părinți nici nu mai simțeam gerul .
Nu am sa uit niciodata acest incident hazliu!