Question

scrieti-mi versurile la poezia,, Camasile "de G.V

Answer 1

Cămășile
A fost razboi.
Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Camasi mai vechi, mai noi 
Amara amintire de la fiu.
De-atatea ori fiind
Pe la izvor spalate
S-a ros de-acum uzorul
Si, alb, bumbacul
S-a rarit in spate
Si nu le-a imbracat de mult
Feciorul. Camasi mai vechi, mai noi 
A fost razboi.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a randul
Tot vine la izvoare:
Ea si gandul.
Si iar luand camasile in poala,
De cum ajunge sambata,
Le spala.
Caci maine
Fac baietii hora-n sat,
Si fete multe-s:
Cate-n flori albine.
Si-atunci baiatul ei, cel drag baiat,
Cu ce se-mbraca, bunul,
Daca vine?
* * *
Camasa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarba!
Cum de nu bocanesti pamantul cu talpa
Si tu,
Cum de n-ai si tu general
Fiind la fel imbracat
Ca soldatul?
Cum de-ti pastrezi mirosul,
Frumosul tau miros de iarba?
Cum de nu mirosi
A bocanc, bunaoara, A bocanc marsaluind?
Incotro, soldateilor verzi,
Subtireilor?
Incotro tineti calea
Neauziti, nesimtiti?
Spre toamna, poete,
Spre galbenul ei linistit,
Generale!
* * *
Stau infipte in glob
Sabioarele
Ca in pieptul pernutei
Acele.
Ce mai carpim azi,
Omule?!
Camasa verde
A verii,
Camasa alba
A iernii,
Rupte si una si alta?!
Pamantul zdrentuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul ranit?!
Stau infipte in glob
Sabioarele.
Si-aproape ca
Nu mai e loc Pentru pana poetului.  

Answer 2

A fost razboi.
Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Camasi mai vechi, mai noi 
Amara amintire de la fiu.
De-atatea ori fiind
Pe la izvor spalate
S-a ros de-acum uzorul
Si, alb, bumbacul
S-a rarit in spate
Si nu le-a imbracat de mult
Feciorul.
Camasi mai vechi, mai noi 
A fost razboi.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a randul
Tot vine la izvoare:
Ea si gandul.
Si iar luand camasile in poala,
De cum ajunge sambata,
Le spala.
Caci maine
Fac baietii hora-n sat,
Si fete multe-s:
Cate-n flori albine.
Si-atunci baiatul ei, cel drag baiat,
Cu ce se-mbraca, bunul,
Daca vine?

Camasa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarba!
Cum de nu bocanesti pamantul cu talpa
Si tu,
Cum de n-ai si tu general
Fiind la fel imbracat
Ca soldatul?
Cum de-ti pastrezi mirosul,
Frumosul tau miros de iarba?
Cum de nu mirosi
A bocanc, bunaoara,
A bocanc marsaluind?
Incotro, soldateilor verzi,
Subtireilor?
Incotro tineti calea
Neauziti, nesimtiti?
Spre toamna, poete,
Spre galbenul ei linistit,
Generale!

Stau infipte in glob
Sabioarele
Ca in pieptul pernutei
Acele.
Ce mai carpim azi,
Omule?!
Camasa verde
A verii,
Camasa alba
A iernii,
Rupte si una si alta?!
Pamantul zdrentuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul ranit?!
Stau infipte in glob
Sabioarele.
Si-aproape ca
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.