scrieti o compunere in care sa va imaginati ca ati gasit o pisica in seara de craciun
Răspunsuri la întrebare
Seara de Crăciun a fost una specială pentru mine. Încercam să mă relaxez o vreme și să savurez liniștea căminului meu cald și confortabil. Totuși, ceva mi-a rupt liniștea în această seară. Am simțit o prezență curioasă și neașteptată lângă mine. Cind m-am ridicat să investighez, am realizat cu uimire ca era o pisica micuță, cu blana albă fină ca zapada!
Îmi aminteam că am auzit puțin mai devreme sirenele de salvare a animalelor de afară, întrebându-mă dacă ar putea fi această micuță pisicul pierdut al cuiva. M-am gândit că șansele sunt destul de mari și m-am decis să îngrijesc de ea până când oamenii de la asociația de protecție a animalelor pot să-i găsească familia.
Am adus-o în casă și am început să-i ofer tot confortul și afecțiunea pe care le merită. Am cumpărat hrana specială pentru pisici și un cămin călduros. Am constatat cu uimire cât de repede s-a adaptat noului mediu și cât de curând a devenit apropiatul meu prieten. A devenit o prezență plăcută în casa mea și am hotărât că trebuie să-i găsim un nume potrivit.
Numele pe care l-am ales pentru acest mic tărâm de blană albă și senină este Crăciunul. Și chiar dacă această pisică nu știe ce presupune sărbătorirea Crăciunului, simt că acest Crăciun a adus în casa mea dragoste și noroc. Sper că oamenii de la asociația de protecție a animalelor îl vor găsi pe stăpânul Crăciunului și că el se va întoarce acolo unde îi este locul. Deocamdată, mă bucur să am această mică bucățică de bucurie în casa mea tocmai de Crăciun.
"in seara de craciun", pe care poporul român o numește , cu respect:
în seara de Crăciun, se pot întâmpla multe lucruri, deoarece această seară este deosebită, este cu totul specială !
Așadar, mi-am dorit să se întâmple ceva ...nemaipomenit. Și chiar s-a întâmplat.
La portița dinspre grădină, unde tocmai se-mpodobise-n albul zăpezii
brăduțul sădit de mine acum doi ani, am auzit un murmur..., parcă cineva
spunea "Apropie-te !"
M-am apropiat și am zărit, la lumina lanternei, un pisoiaș alb, mai alb decât albul zăpezii.
Am zâmbit și, cu o mișcare lină, am ridicat plăpândul pisoiaș, care repede s-a cuibărit pe suprafața lânoasă a sumanului meu, dăruit de bunica, apoi am auzit cum spune: "Mi-e foame...".
L-am dus în casă și i-am dat un castronel de lapte cald, cu covrigei colindați de mine. El a fost foarte mulțumit, a mâncat încet, tatcticos, tot ce i-am pus în castronel, apoi s-a culcat, fericit.