Question

Scrieti o proza cu tema "In lumina Invierii" .

Answer 1

Chemarea la urmarea lui Hristos este exprimata prin rugaciunea vrednica de "infiere", ca cea a fiului risipitor, constient, in urma lipsurilor, de ratacirea sa, si ca cea a femeii pagane din Canaan: "Este vreunul dintre voi, caruia, cand i-ar cere fiul sau paine, sa-i dea piatra, sau cand i-ar cere peste sa-i dea sarpe? Deci, daca voi rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru din cer va da cele bune celor care cer de la El" (Mt. 7,9-11). De aceea, "vamesul" prin rugaciunea sa cu zdrobirea inimii "s-a intors mai indreptat la casa lui" decat, "fariseul". Acestuia din urma rugaciunea ii servea doar pentru umplere, nu pentru lepadare de sine. Tot ceea ce facuse fariseul nu fusese primit, deoarece: "Tot ceea ce la oameni este inaltat, uraciune este inaintea lui Dumnezeu" (Lc. 16,15), asa cum i-a aratat Dumnezeu si lui David, care dupa intoarcerea prin pocainta, a intuit rugaciunea primita de Dumnezeu: Arderile de tot nu le voi binevoi, jertfa placuta lui Dumnezeu e duhul umilit, "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50,17-18).Calea lepadarii de sine este un dar al aratarii chipului lui Dumnezeu in Hristos, fata de care, cel mai apropiat era chipul Maicii Domnului. Tocmai de aceea la intaia Duminica pregatitoare pentru Postul Sfintelor Pasti a Vamesului si Fariseului, cererea cea mai semnificativa este: "Usile pocaintei deschide-mi mie datatorule de viata...", iar catre Maica Domnului cererea: "In calea mantuirii (lui Hristos) indrepteaza-ma", ca o calauzitoare. In acest fel, pocainta este intrarea pe calea lui Dumnezeu, in lumea lui Dumnezeu prin urmarea lui Hristos, in care voia lui Dumnezeu nu mai vine ca o piatra din cer, ci ca "paine", din "bobul de grau" care intra in pamant (Ioan 12,24): Adevarul va rasari din pamant" (Ps. 84,12). Deosebirea dintre lumea chipului lui Dumnezeu si lumea de dupa pacatul stramosesc o are in vedere si Sfantul Apostol Pavel, cand arata ca fata de ceea ce a creat Dumnezeu, care: "dintr-un sange a facut tot neamul omenesc ca sa locuiasca pe toata fata pamantului" (F.Ap. 17,26), inmultirea prin nunta a trecut, din cauza pacatului stramosesc, inaintea mantuirii ca si "crestere", iar viata se revarsa asemenea Iordanului in "Marea Moarta", cheama in Hristos la pocainta pentru "adevarul" Sau plin de slava Invierii, la "calea" Sa plina de slava in care este ascunsa comoara Invierii.Lumina lui Hristos, "grauntele de mustar al Imparatiei lui Dumnezeu" (Mt. 13-31), ca cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant, insa relevanta si catalizatoare ca putere a harului, ajuta pe oamenii din lumea pacatului stramosesc, a nasterii lor din carne si sange, "sa-si vina in sine" (Lc. 15,17) din umplerea lor de sine vrajmasa cu Dumnezeu. "Pocainta" insasi este aratata ca o "inviere", ca o minune atat de mare, incat "si ingerii doresc sa priveasca" la aceasta putere a Evangheliei lui Hristos (1 Petru 3,15). Caci nu prin ridicarea la cer ca la Turnul Babel, ci prin coborarea la radacinile "Pomului Vietii" este calea mantuirii in urmarea lui Hristos, Care, prin Jertfa, "sapa la radacina pomului si asteapta roade" (Lc. 13,8-9). Urmarea lui Hristos este, deci, o "pogorare de la Ierusalim la Ierihon" (Lc. 10,30), idee prin care Mantuitorul exprima intuitiv chemarea la lepadarea de sine. Aflarea "oii" si a "drahmei pierdute" sunt aratate de Mantuitorul ca expresie a bucuriei ce se face in cer pentru credinta (Lc. 15,10). Greutatea coborarii prin lepadare de sine, dar si folosul ei, sunt exprimate in Sfanta Scriptura in episodul tamaduirii lui Neeman Sirianul (4Regi 5,1-19), caruia la inceput spalarea in apele modeste ale Iordanului tamaduitoare de lepra, i s-a parut o "injosire", dar dupa tamaduire s-a intors in genunchi la proorocul Elisei, ca sa-si arate recunostinta.b)