Limba română, întrebare adresată de ailama, 9 ani în urmă

scrieti rezumatul operei literare Soarele si Luna

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de iuliaaR
1
Legenda populara "Soarele si Luna" este mai apropiata de basm, deoarece este o legenda mitologica, unde fabulosul este mai accentuat prin personificarea astrilor. Aici autorul anonim explica în mod imaginar, absolut original, de ce Soarele si Luna nu se întâlnesc niciodata pe cer, unul fiind astrul zilei si altul astrul noptii.

Naratiunea începe, în traditia epicii populare de fictiune, prin verbul impersonal "se zice", valoarea lui dubitativa fiind întarita de conditionalul-optativ perfect "ar fi fost": "Se zice ca Soarele ar fi fost frate cu Luna". Venindu-i vremea de însuratoare, Soarele a coborât de pe cer ca sa-si caute sotie pe pamânt. Cautarile lui au fost însa zadarnice si din aceasta cauza era foarte suparat. El se îndragosteste însa de sora sa, Luna, dar, pentru a împiedica incestul, mama lor i-a blestemat sa fie despartiti tot timpul:

"Tu soare luminate,
Trup'sor fara pacate,
Si tu Ileana Cosânzeana,
Sufletel fara prihana,
Zi si noapte sa va zariti,
Dar sa fiti tot despartiti."

In final, autorul anonim gaseste necesar sa explice faptul real ilustrat de relatarea anterioara ("cu toate ca si Luna si Soarele sunt amândoi pe cer, ei se pot vedea unul cu altul, dar nu se pot întâlni niciodata"), motivându-l: "caci asa i-a blestemat mama lor, sa nu se mai întâlneasca niciodata, pentru ca, fiind frati, erau sa pacatuiasca".

Atmosfera naratiunii este fantastica, astrilor dându-li-se atribute omenesti prin personificare: Soarele si luna sunt frati, Soarele se scoboara pe pamânt, este suparat, se îndragosteste nebuneste; ei au o mama înzestrata cu puteri supranaturale ("a luat pe unul într-o mâna si pe celalalt în alta mâna"). Blestemul matern (motiv întâlnit si în alte creatii populare — basme, balade) exprima grija, dragostea, dar si dorinta de respectare a unor legi morale sfinte, de neîncalcat. Mama grijulie si iubitoare vegheaza la neprihanirea copiilor, blestemul si împlinirea lui nefiind o sanctiune, ci o masura de precautie a unei persoane mai în vârsta, cunoscatoare si pastratoare a unor norme morale. Ca dragostea ei fata de copii este, în afara de orice dubiu, puternica, o dovedeste modul în care li se adreseaza. Soarele si Luna sunt "trupsor fara pacate" si respectiv "sufletel fara prihana", iar pentru puritatea si frumusetea ei rapitoare, Luna este asimilata unei Ilene Cosânzene a basmelor noastre ("si tu Ileana Cosânzeana"). Gingasia sentimentului matern este magistral exprimata si prin diminutivele "trupsor" si "sufletel", care au o valoare stilistica deosebita, sporita si de determinarile sinonime "fara pacate" si "fara prihana".

Tot sub aspect stilistic se remarca si îmbinarea vorbirii indirecte cu vorbirea directa în care se întrebuinteaza formele de vocativ: "Tu Soare luminate", "tu Ileana Co­sânzeana" si verbe la conjunctiv cu valoare de imperativ: "sa va zariti", "sa fiti".

Naratiunea contine si unele cuvinte si expresii populare ca "aprins dragoste", "s-a încins o dragoste nebuna", "a pacatui", "luminat" (cu sensul de slavit, marit, înaltat) s.a. care dau farmec relatarii, fiind si ele o dovada a oralitatii povestirii.

Fiind o legenda populara mitologica, fabulosul este mai accentuat si de aceea apropierea de basm este mai evidenta, atât prin elementele de continut, cât si prin cele de forma.

 
 
Alte întrebări interesante