Question

Scrieti un eseu cu tema Scriitor pentru o zi. URGENT !!

Answer 1

Scriitor pentru o zi

Își închise în liniște ușa camerei la ceas târziu de noiembrie, pământul amorțise sub șuvoaie reci, gânduri împrăștiate de vânt, trăiri vechi și recente valsau amețitor în sufletul tulburat, amestecându-se dureros în sânge. Vâjâitul calculatorului se oprise de mult, până și ceasul de pe perete rămase mut.

Obosise. Se așeză din nou la birou, privind în gol cărți și caiete în dezordine, foi albe, unele abia atinse de câteva rânduri ... încercări de eseuri de altădată. Luă cu timiditate călimara în palmă. Străvechea lui armă ... contra cui? Străvechea lui floare ... pentru cine? Străvechea lui stăpână și sclavă în același timp ... de ce? Răspunsuri nu găsea, renunțase să le caute.

Deschise instinctiv, îndemnat parcă de alte forțe venite de sus, capacul misterioasei sticluțe albastre. Rezervorul stiloului se umplu din nou. Fusese reîncărcat cu cinci minute mai devreme, uitase ... Revărsarea cernelii pe foaia albă îi cuprinse firea în adânc de ocean. O șuviță consistentă de culoare îi învălui făptura, mângâindu-i fruntea domol, alunecând pe ochi, picurând în palmă, pentru a se transforma în fluture fără formă, fără dimensiune, fără contur ... o zână pură de cerneală. Dansul începu din nou. Pentru a câta oară? Era singurul dans care nu-l obosea, nu-l plictisea, îi dădea mereu aceeași bucurie a vieții, aceeași împlinire, de fiecare dată altfel, în alte cuvinte, cu alte mișcări, în nuanțe diferite de albastru. Era dansul pe care îl lua de la începutul începuturilor, sperând că îl va purta până la sfârșitul sfârșiturilor. Era dansul, era cuvântul ...

Își deschise în liniște ușa camerei, era o dimineață proaspătă, pământul înflorise sub șuvoaie calde, gânduri adunate de vânt, trăiri vechi și recente se contopeau ascultătoare în sufletul netulburat, coagulându-se nedureros în sânge. Vâjâitul calculatorului pornise, dar ceasul de pe perete rămase mut: fusese scriitor pentru o zi.

Answer 2

Eram la munte, într-o zi de început de toamnă. Priveam... și nu mă săturam

privind !  Natura toată părea o minunăție cerească, iar eu descopeream

adevărate tablouri și iar tablouri, unice, impresionante, perfecte.

Aș fi dorit să fiu pictor, să aștern totul pe pânze uriașe, într-o simfonie suavă

 a culorilor calde și reci. Am început să "creionez" câteva siluete de

copaci, pe caietul meu de dictando, cu pixul albastru, apoi cu cel negru,

 apoi cu cel roșu..., apoi cu cel verde. După 10 minute, parcă ieșise ceva

interesant, dar,  după alte 5 minute,  am mototolit foaia de hârtie și am

aruncat-o nemulțumit. Așa că m-am trezit că scriu și iar scriu, schimbând

aleatoriu pixurile, descriind cu răbdare  ceea ce ochii mei vedeau la tot pasul.

Mă așezam pe câte o bancă, scriam, porneam din nou, agale, apoi găseam

 o altă bancă și iar scriam, și tot așa, mai toată ziua aceea am tot scris.

Acasă, sora mea, Claudia, m-a felicitat pentru ce am scris, mi-a corectat

unele mici scăpări sau derapaje, apoi mi-a dat ideea să rescriu totul.

Am stat mult să mă gândesc la titlul potrivit, dar nimic nu se potrivea cu

 ce scrisesem acolo, la munte. Așa că tot Claudia m-a salvat spunând

simplu și spontan următorul titlu : "Scriitor pentru o zi"

Am fost uimit și bucuros când doamna profesoară de Limba Română mi-a luat

 caietul și mi-a citit compunerea în fața clasei. Nu mi-a pus notă, dar m-a

felicitat și m-a numit marele scriitor al clasei. Colegii m-au aplaudat, iar eu...

am fost fericit !!!