Scrieți un eseu de minim 250 de cuvinte cu tema “virtutea- parte a sufletului nostru”
Răspunsuri la întrebare
Virtutea este "o forţă" specială care îşi are în mod necesar un sediu privilegiat în chiar structura sufletului omenesc. Partea raţională a sufletului este şi singura capabilă să definească virtutea ca virtute şi partea care, alături de voinţă, îl poate conduce pe om pe calea virtuţilor etice şi morale.
Virtuţile personale promovează măreţia la nivel personal şi apoi la nivel colectiv; opusul virtuţii este „viciul”.
În cartea „Mic tratat al marilor virtuţi” de André Comté-Sponville suntem introduşi în structura şi lumea vastă şi controversată a virtuţilor, din care voi aminti doar câteva lucruri.
Virtutea are o traiectorie istorică asemeni umanităţii şi acestea două se regăsesc tot timpul în omul virtuos: virtutea unui om este ceea ce îl face uman. Este un fel de a fi, explică Aristotel, însă un fel de a fi dobândit şi durabil: este ceea ce suntem pentru că am devenit astfel. Este felul nostru de a fi şi de a acţiona uman, altfel spus, este capacitatea noastră de a acţiona bine; virtutea este esenţa însăşi sau natura omului, în măsura în care omul are puterea de a face anumite lucruri numai respectând legile naturii. În general înseamnă putere, iar în particular putere umană sau putere a umanităţii.
Fiecare virtute este o culme îngustă între două abisuri, o graniţă între două vicii. De exemplu:
Curajul - între laşitate şi frici
Demnitatea - între delăsare şi egoism
Blândeţea - între furie şi apatie.
Aristotel denumeşte virtutea „o cale de mijloc” în ordinea normală a lumii. A te gândi la virtuţi înseamnă să măsori drumul ce te desparte de ele, ce nu face decât să-ţi dezvăluie propriile neajunsuri pe care trebuie să le corectezi.
Din alt punct de vedere, virtutea este recunoscută şi în acţiunile virtuoase şi în modul corect de a proceda. În limbajul cotidian, termenul de virtute este folosit pentru a denumi calităţile unei persoane ce se descurcă bine în domeniul său de activitate.