Scrieți un eseu pe tema toamnă copilăriei mele
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
toamna copilariei mele arată diferit de a altora, aceasta începe prin pierderea culorii vii, verdele acela strălucitor si plin de viață ce s-a transformat în galben și mai apoi în maroniu..
Încele ușor ușor să nu mai bată soarele cu aceeasi putere, cu aceeași carizmă, acesta pare mai adormit si mai trist decât în zilele de vară, iar ziua nici nu știi cum trece, se înserează devreme si răsare soarele cât mai târziu, ploaia si frigu nu încetase să apară.
În acea toamnă trebuia să locuiesc la bunici pentru o vreme, casa lor nu era precum a mea, era mai mică, dar mult mai călduroasă, cu vecinii plini de bunătate dar și de bătrânețe, fețele lor umile inspiră pace, pădurea de lângă casa lor era tristă,abătută parcă ducea dorul soarelui.
În aer se simțea mirosu toamnei, miros de octombrie, era un aer curat dar tare rece, parcă deodata vara s-a închieiat, îmi place toamna, o iubesc, dar din pacate natura nu e deacord cu mine. Am iesit la joacă, căci doar eram copil si altă treabă nu aveam decat scoala si joaca două lucruri esențiale pentru un copil fericit, am iesit cu prieteni la plimbare cu biclele( bicicletele), dar nu eram în apele mele, îmi era dor de vară, de mare, de părinții mei, dar nu aveam încotro, seara ne jucam ascunsea sau stateam la un foc in mijlocu curți și spuneam povești, nu era mare lucru, dar mă ajuta sa uit. Pe la începutu lui noiembrie deja eram fericit ca e toamnă, zburdam prin nămeții de frunze colorate si colecții ca ale mele nu avea nimeni, ploaia era atat de fașcinantă, parca îmi spunea ceva, totul e minunat dar îți trebuie puțin timp să te adaptezi, așa e când esti copil, trebuie sa faci mici schimbari pentru fericirii lungi.
#sper să-ți fie de ajutor