Scrieti un text argumentativ : comunicarea in situatiile de conflict
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
.........................................
Explicație:
Sa intelegem ce este comunicarea:Comunicarea se defineşte/constanta ca performanţa de a descifra un sens, semnificaţia, conotaţia şi denotaţia legăturilor sociale, organizate şi dezorganizate, cu ajutorul simbolurilor, semnelor, reprezentărilor şi altor modalităţi de modelare informaţională, în scopul declanşării, obţinerii stabilităţii, amplificării, diminuării, amânării sau stopării unor comportamente individuale sau de grup.
Fiecare dintre noi comunică datorită unei varietăţi de nevoi şi scopuri: nevoi personale, scopuri sociale, necesităţi economice şi expresie artistică. Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de a rezolva conflictele de comunicare. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative (ex.ceartă, tensiune), deci comunicarea eficientă nu înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte firească a procesului de comunicare.
Competiţia este generatoare de conflict şi este opusă cooperării. Ea este necesară pentru a antrena indivizii în rezolvarea diferitelor situaţii, dar nu trebuie să se transforme într-o formă exacerbată de comportament. Managementul optim al situaţiilor conflictuale presupune abordarea acestora prin cooperare mai degrabă decât prin competiţie, luarea în considerare a tuturor opiniilor, conducerea de tip participativ, evitarea procedurilor de decizie majoritare etc.
Textul:
Conflictul poate apărea oriunde, oricând, în orice situaţie. A crea conflicte e uşor, mai greu este să le rezolvi. Comunicarea este cheia soluţionării conflictelor. Elementele de recunoaştere a conflictului sunt
disconfort:
tensiunea apare atunci când percepţia altei personae şi a acţiunilor ei sunt distorsionate. Relaţia cu ea este deteriorată de atitudini negative şi opinii fixe de ambele părţi. Sentimentele faţă de persoana respectivă se înrăutăţesc semnificativ, relaţia devine o sursă de permanentă teamă, frică.
Mai mult, scopul este ca oamenii:
să se deschidă unii faţă de ceilalţi (să-şi arate nevoile, sentimentele, dorinţele, efectele comportamentului celorlalţi asupra lor), în loc să-i analizeze şi să-i subestimeze pe ceilalţi,
să se asculte cu atenţie unii pe ceilalţi şi să îi ajute pe alţii să se exprime clar,
să soluţioneze conflictele într-un mod creator şi care să fie pe placul tuturor,
să-şi dezvolte capacităţi consultative, pentru a-i sfătui pe ceilalţi cum să-şi rezolve conflictele.
Cele mai importante elemente dintr-un proces de comunicare în spirit de fair-play sunt următoarele:
discuţiile tip confruntare,
soluţia „toată lumea câştigă”,
discuţiile de lămurire a situaţiei.
Discuţiile tip confruntare fac parte din strategiile pe care le practicăm zi de zi. Aceste discuţii au deseori rolul de a ne impune – cu forţa şi cu riscul lezării relaţiilor personale – sau de a nu ne impune, cu riscul ca noi să ne simţim nemulţumiţi pentru că situaţia nedorită nu se schimbă cu nimic. Aplicând principiul fair-play-ului în procesul de comunicare, vom vedea că există şi o a treia cale de a ne impune în faţa altor oameni, fără să deteriorăm însă relaţia pe care o avem aceştia.
O comunicare de succes este cheia soluţionării constructive a conflictelor. “Cine vorbeşte, nu împuşcă“ – aceasta este zicala la care putem reduce funcţia comunicării. În forma sa profesionalizată comunicarea joacă în toate procedurile de soluţionare a conflictelor un rol deosebit de important.
Atunci când există un conflict, procesul de comunicare este bruiat sau foarte limitat. Trebuie să vedem aşadar mai întâi cum poate fi organizată comunicarea pentru a ajunge la o perspectivă comună asupra conflictului şi la problemele care se află la baza lui.
Prima condiţie în acest sens este voinţa de a adăuga la propriul orizont perceptiv o nouă concepţie diferită şi încercarea de a înţelege intenţiile celuilalt. Ameninţările, învinuirile, afirmările nu-şi au locul aici. Ele trebuie înlocuite cu modelele cooperative ale explicării şi înţelegerii.
Comunicarea este cheia individului spre societate, spre integrare în comunitate. În nici una dintre ipostazele sale majore, societatea / comunitatea nu poate exista fără comunicare, ea se continuă, se regenerează prin transmitere, prin ceea ce oamenii îşi împărtăşesc ca experienţă comună de viaţă – scopuri, aspiraţii, cunoştinţe, convingeri, acelaşi spirit.