Question

Scrieti va rog o compunere(un eseu) despre satul natal

Answer 1

Satul sufletului meu este satul în care am văzut lumina zilei într‐o dimineață de mai încărcată de mirosul trandafirilor îmbobociți. Înconjurat de păduri și traversat de ape cristaline își duce existența de multe secole la rând. Tăcut, așteaptă generații peste generații. Un sătuc micuț, dar totuși mare în ochii mei deoarece pentru mine nu există altul mai frumos. Oriunde ne‐ar purta valurile vieții, satul în care am crescut nu‐l vom putea uita niciodată. Nu ai cum să uiți ulițele copilăriei, aventurile de la miezul nopții sau poveștile spuse de bunici, strigătul clopotului bisericii Schit la care‐i răspunde clopotul bisericii din Anghelești chemând mirenii la slujbă în zilele de sărbătoare, cum nu putem uita nici plimbările în miezul verii pe ulițele ce duc spre cărări răcoroase. Satul Pietrari este un loc pitoresc ca multe altele din țara noastră binecuvântată de Dumnezeu. Ascuns printre dealuri, este locul unde soarele este mereu luminos și unde vântul șoptește vechi povești păstrate cu dragoste și grijă de bătrânii satului păstrând mirajul acelor vremuri de demult. Și totuși, locurile acestea pe care credeai că le cunoști și unde pașii te‐au purtat mereu, îți pot dezvălui secrete numai de ele știute. Sufletul ți se umple de frumusețe văzând în zare Munții Căpățânii cu crestele lor înalte care sprijină cerul, străjuind din depărtare, cu deosebită grijă, sătucul nostru, pădurile ce îmbracă dealurile tresărind la cântecul păsărilor, apele repezi ori domoale care sărută țărâna străbună. Peisaje deosebite, monumente istorice reprezentative, obiceiuri si tradiții ce poartă parfumul arhaic al anilor dar și ecoul tainic al trecutului găsești în aceste locuri pe care le iubesc. Iubesc acest loc deoarece este locul în care am copilărit, locul în care m‐am născut, locul în care am învățat să merg, și, mai ales, locul în care am zis pentru prima dată dulcele cuvânt „mamă”. Aici am învățat tainele scrisului și ale cititului, aici am fost călăuzită de dascăli pricepuți și devotați care mi‐au vorbit de istoria acestor meleaguri, despre vremurile de prigonire, despre personalități precum Episcopul Climent, Dionisie Eclesiarhul, Nicolae Popescu‐Rebus și care m‐au făcut să mă simt mândră că aparțin acestor meleaguri. Și voi aparține acestor locuri atâta timp cât sufletul meu va tresări și se va bucura pentru fiecare obicei păstrat, pentru fiecare poveste, pentru fiecare sărbătoare trăită în lumină și în pace ocrot