scriti va rog un eseu minim o pagina cu tema toamna copilariei mele cl 5 .30p.
Răspunsuri la întrebare
Pentru mine toamna e anotimpul pictoriţei care umple văzduhul în culori, al vântul răcoros care învaţă frunzele să zboare, al miros de nuci dezbrăcate de înveluşul lor verde, a pufului de piersici de ţară şi al strugurilor ce aşteaptă să fie zdrobiţi sub teascul vechi al bunicilor.
De fiecare dată când vine toamna mă gândesc la miezul acela crud al nucilor şi la clipelor bune în care-mi spălam mâinile în soluţii urât mirositoare ca să scot verzeala nucilor îmbibate pe pielea degetelor, căci bunica nu dorea să mă duc la şcoală mai ceva ca un pui de ţărănuş. Pe când eram doar un copil scoateam caviarul nucilor manual, iar pipăirea nucilor cu mâna goală făcea parte din ritual. Tot toamna mă prindea cu puf de piersici coapte pe tricou. Pe-atunci n-aveam răbdare să ajung acasă, să spăl şi să şterg fructul de puf, ci îmi arboram, triumfătoare, puful gros al fructului pe haină.
Mi-amintesc că toamna trăgea obloanele geamurilor veşnic deschise vara şi-mi punea în picioare nişte şosete groase lucrate de bunica. Între timp vremea s-a mai schimbat, nu mai am şosete lucrate de bunica, nu mai e bunica, acum sunt doar şosetele flauşate şi amintirea celor roase de timp.
Toamna mă prindea mereu visătoare, mereu dornică să mă trezesc să văd dacă au mai crescut bobocii, mereu dornică să culeg flori de câmp şi să le aşez în vaza de sticlă din tinda casei, mereu dornică să mă agăţ de-un circhine de strugure ce-şi întindea trufaş perlele pe pridvorul casei.
Toamna îmi flutură pe la nas miros de magiun şi prune tomnatice, de murături, de vinete coapte, iar mirosul strugurilor storşi mă duc şi acum în inima copilăriei de la sat, acolo unde totul era cald şi bine.
Mirosul de căldură al caloriferului îmi aduce aminte de primul foc în sobă, de fumul gros ce-l scotea în casă nelăsându-se cucerită de focul lemnului semiuscat.
Oh, toamna copilăriei mele, unde eşti?