Se dă textul:
Ieşim din sat şi trecem pe lângă două stânci mari ce răsar ca din senin, în mijlocul pajiştii. Sunt
Pietrele Fetei. Moş Gheorghe ne arată, spre stânga, vârful înalt şi colțuros al muntelui.
- Iaca acolo şedeau şi se jucau odată doi copii de uriaş - o fată şi un băiat - şi cătând încoace,
pe plaiul Niculelor, au făcut rămăşag între ei: care o azvârli mai departe. Şi-au luat fiecare câte o
stâncă din țancul muntelui,
cum am lua noi o pietricică, ș-a aruncat întâi băiatul şi piatra lui... uite-o
lângă râpă, iar când a azvârlit fata, a zbârnâit stânca în văzduh ca scăpată din praștie şi tocmai aici
a căzut... Şi-atunci băiatul, de necaz c-a rămas de ruşine, s-a repezit de sus şi numai odată a izbit
cu baltagu-a-n piatră ş-a despicat-o în două, cum o vedeți, iar fata s-a pus pe-un râs, de-au clocotit
văile şi codrii până-n coclaurile Vrancei... Ce lume-o fi fost pe-atunci... căci tot aşa un copil de uriaş,
purtându-se pe meleagurile astea, a găsit într-o vale un sat de-ale noastre și l-a strâns cu case
cu tot în poala cămășuții şi-a dat fuga la mă-sa bucuros: „Uite, mamă, ce-am găsit eu“. Şi mă-sa,
*continuarea e in atasament*
Va rog mult sa ma ajutati daca a mai facut cineva compunerea asta pana acum,
e din culegerea pt ENVIII
Răspunsuri la întrebare
Trecând prin muntii Făgăraș trei bătrâni: moș Nichifor , moș Vasile si moș Ion au văzut un munte , avea o formă ciudata de parca cineva mancase din el .Apoi moș Nichifor începu să povestească despre doi copii de uriaș , un băiat si o fata care locuiau ascunși în munti , stăteau departe de ochii curioșilor. Băiatul avea parul negru ,ochii negrii , fata avea parul blond si ochii albăstrii , semănau identic cu părinții lor .Fata era tare isteață ,calma si calculată pe cand băiatul era opusul ei .Intr o zi s au urcat pe munte si au hotărât să își măsoare puterile .Rupeau cu dintii din stâncă, asa cum muscam noi dintr un mar, apoi o aruncau în sus , fata fiind mai isteață calcula totul cu precizie si cand arunca in sus nu se mai întorcea înapoi, băiatul se agita tare inainte iar cand arunca in sus venea înapoi si il lovea in cap . Enervat băiatul plecă în alt loc ptr o alta întrecere, amândoi copiii de uriaș se duc la un lac glaciar situat la o altitudine de 2034 m si au inceput sa extragă apa din el si sa o arunce in sus , atunci cand apa cadea pe pământ, inunda un sat întreg. Moș Vasile se mira putin de cele ce povestea moș Nichifor si le spuse ca si el cunoaște un bătrân care spune câteva povesti , tot despre copii de uriași de prin zona Vrancei si care el crede că au aceeași legatura si ca ar fi aceeași uriași , nu le ar fi greu sa ajunga dintr un loc in altul , din câțiva pași ei ajung oriunde .Bătrânul povestea despre niste copii de uriași care se întreceau sa arunce bucăți de stâncă l a fel ca acestia , eu cred ca ar fi acesti copii de uriaș despre care ne ai povestit mai devreme , iar alt copil de uriaș a strâns un sat întreg cu case cu tot si s a dus la ma sa , iar ea l a sărutat si l a lăudat ptr puterea si fapta sa . Lui Moș Ion nu ii venea sa creada ce aude , ii venea greu sa aplece urechea l a asemenea povesti ii plăcea să glumească , voia sa spuna si el ceva : - Eu stiu ca Vrancea e înconjurată de un brâu de vii , e o zonă specific bahica , daca le ceri sa te îndrume către vreo fântână, iti spun ca la ei nu găsești ,deoarece vinul înlocuiește apa . - Asa ca, eu cred ca oamenii dupa atata vin si imaginația le este bogata ...