Question

Se dă textul:
„Într-un oraș mare pe o stradă largă, la etajul al treilea al unui bloc albastru, locuia o fetiţă. Nu era nici
prea înaltă, nici prea scundă. Culoarea părului ei era de un castaniu care vara bătea spre galben, iar
toamna spre roșcat. Poate că era un pic cam slăbuță, dar nu s-ar zice nici că era slabă de s-o ia vântul pe
stradă. Fața îi era rotundă și ochii căprui. Cel mai mult îi plăcea să citească, să asculte muzică, să se uite
la filme, să deseneze, să se joace cu mingea, să sară coarda și să facă biscuiți cu ciocolată. Jocul care ſi
plăcea cel mai mult şi pe care îl juca singură era acela de a ghici forme cunoscute în norii de pe cer.
Uneori, un nor se asemăna foarte tare cu un melc uriaş, alteori cu o girafă. Uneori semăna cu un
hamburger, alteori cu o înghețată care se topeşte în cornetul ei.
Fetița avea şi animale preferate: pisicile, câinii, caprele, caii şi veveritele dungate. Adevărul este că nu
intâlnise încă în viața ei o veveriță dungată, dar, chiar şi-aşa, le iubea. Pereții camerei ei erau plini de poze
cu veverite dungate. Încă de când era cât un dop isi dorise o pisică. Sau un căţel. Sau o capră. Sau un cal.
Dar mama ei, doamna Hayal, îi spunea întotdeauna:
- Nu se poate! Pisicii îi cade părul și-am să fac alergie, capra behảie și-o să deranjeze vecinii. Iar calul
nu avem unde să-l ținem, fetița mea.
- Dar, mami, vreau și eu să hrănesc un animal!
- îl vei hrăni cand vom merge la grădina zoologică!
- Dare interzis ! Şi, oricum, eu vreau să avem animalul nostru la noi acasă.
în cele din urmă, în decursul acelui an, bunicul ei, domnul Hasan, îi dăruise două broscute-testoase
de apă. Le ţinea pe o măsuță într-un bol de sticlă. Le chema Ziua si Noaptea. Dar, cum semånau ca două
picături de apă, era greu să-ti dai seama cine-i Ziua şi cine-i Noaptea.
Era un copil curios. Citea de la cap la coadă Enciclopedia animalelor. Astfel aflase că țestoasele se
hrănesc cu râme. Intr-o zi, după ce a plouat, a mers afară, a săpat în pământ şi a adunat o grămadă de
ráme. Unele erau scurte, altele lungi ca macaroanele. Le-a pus pe toate in borcan si le-a adus acasă."
(Elif Shafak, "Fetita căreia nu-i plăcea numele său")



Va rog vreau ideea principală și doua idei secundare va rog​

Answer 1

Răspuns:

Explicație:Fetitei nu ii place numele sa u, ba chiar il uraste insa ii place sa citeasca.

Ea imprumuta cartii de la biblioteca in fiecare zi.

Cand a vrut sa imprumute cartea "Cuore" a gasit un glob de cristal care ii arata al optulea continent.

Se duce la bunici unde se imprieteneste cu doi copii din tara Lepoba, tara de unde basmele, povestile si basmele vin.

Ea ii ajuta sa ajunga acasa si sa isi salveze tara.Dupa acesta calatorie fata capata mai multa incredere in ea si incepe sa ii placa numele sau.