Semnificatia strofelor ale poeziei Dorinta de Mihai Eminescu
Răspunsuri la întrebare
În opinia mea, opera literară Dorința de Mihai Eminescu este o creație lirică de o mare sensibilitate și profunzime artistică, ce susține ideea că omul și natura se pot regăsi într-o armonie perfectă prin iubire și dragoste.
În primul rând, discursul liric este organizat pe două planuri, ce constituie și temele predilecte în lirica eminesciană: unul exterior, al iubirii și celălalt interior, al iubirii. Poezia este alcătuită dintr-o succesiune de tablouri de natură. Mesajul poetic se conturează încă din primele strofe ale textului: în prima strofă este descris cadrul în care va avea loc întâlnirea, codrul. În cea de-a doua strofă este prezentat momentul întâlnirii imaginare a celor doi îndrăgostiți unde natura este absentă. În cea de-a treia strofă natura se contopește cu iubirea îndrăgostiților, ea este magică pentru cei doi tineri. În cea de-a patra strofă se prezintă momentul de maximă fericire, natura lipsind din nou. În ultimele strofe imaginea cuplului fericit se estompează, natura devenind dominantă.
În al doilea rând, mesajul poetic este sustinut la nivel stilistic de procedeele artistice. Interfața de planuri om - natură ne îngăduie să descoperim ideea poetică: perechea, izolată în spațiul ocrotitor al codrului, este un simbol mitic al perpetuării vieții. Eminescu remarcă printr-o precizie detaliile care reliefează aspectul particular al peisajului eminescian. Figurile de stil “ crengi plecate ” ( epitet ), ” prispa cea de brazde ” ( metaforă ) evidențiază înfățișarea feerică a naturii. La nivel lexical suita de verbe la conjunctiv prezent nuanțează puternic mișcarea, dar o și individualizează în unități stereotipe, care creează treptat impresia că se recompune un ritual al intimității. Modul verbal prezent are o valoare posibilă, dar dinamică: ” să alergi ”; ” să cazi ”; ” să desprind ”; ” să ridic ”. La nivel formal, poezia este structurată în șase catrene, cu versuri mijlocii, având măsura verusilor de 7 - 8 silabe, rima încrucișată și ritmul trohaic, care conferă muzicalitate și mențin tonalitatea textului.
În concluzie, opera Dorința de Mihai Eminescu creează, într-o idilă cu elemente de pastel ( gen liric ), un tablou cu o puternică putere de iluzionare, care sugerează armonia ce se poate stabili între cei doi îndrăgostiți și natură.