Sfârşitul iernii
de Vasile Alecsandri
S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele Babei şi nopţile vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
Lumina e mai caldă şi-n inimă pătrunde;
Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute şopotind,
Şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind.
O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se pierde!
În câmpul veşted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galben gândăcel,
Şi sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.
Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,
Un gândăcel, un flutur, un clopoţel în floare,
După o iarnă lungă ş-un dor nemărginit,
Aprind un soare dulce în sufletul uimit!
Propuneti cate un titlu sugestiv pentru fiecare strofa
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
6
4 versuri e o strofa?
Raspunsurile in comentarii
Raspunsurile in comentarii
pes:
da
Alte întrebări interesante
Ed. muzicală,
8 ani în urmă
Istorie,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă