Question

Şi-ascult ce straniu cântă tumultuoasa mare.
Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele, […]
Dar apele-i ţin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,
Îşi trâmbiţă mânia, iar miile-i de creste
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,
Că cineva ascultă şi-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare

Redactează o compunere de aproximativ o pagină, în care să-ţi imaginezi povestea fascinantă a unei corăbii pornite către tărâmul uitat de timp al vechilor zei, valorificând sugestiile imaginii şi ale textului dat.

Pentru obţinerea punctajului acordat, vei avea în vedere:
- adecvarea conţinutului la cerinţă, în spiritul creativităţii şi al originalităţii;
- îmbinarea naraţiunii cu descrierea ca moduri de expunere;
- integrarea a patru expresii din poezie, pe care le vei sublinia;
- propunerea unui titlu sugestiv.
( imaginea contine o corabie in furtuna ) Dau coroana ! Vreau sa fie una nemaivazuta ! Dau 99 puncte !!!

Answer 1

La inceput era un balans asemanator unui dans de perechi imbratisate binecuvantat de legendarii zei ai Olimpului. Le multumeam in gand pentru sansa 
de a fi parte din echipajul  unei corabii ce amintea de razboiul dintre troieni si ahei.
Miza noastra nu era insa recuperarea frumoasei Elena ,ci gasirea unei comori 
pierdute. Cu timpul ,balansul marii se transforma sub puterea zeului Neptun 
intr-o furtuna inspaimantatoare. Neptun isi trambita mania sub privirea noastra,
demonstrand ca el este eternul stapan al apelor. In mod sigur, ceva nu-i convenea.
Incercam atent sa-mi plec urechea si sa gasesc raspunsurile pe care valurile
de proportii colosale ni le transmiteau noua,intregului echipaj.
Zgomotul marii devenise o bolboroseala continua si o fierbere ,schimband a ei 
cantare intr-un blestem insuportabil. Noi ,oamenii eram niste jucarii dezarticulate
intr-o corabie care-si canta si ea sfarsitul. Miile de creste acvatice ne urmareau pe mica bucata de lemn ,pentru ca asa devenise acum mareata corabie care nu 
cu mult timp in urma parasea triumfatoare portul ,cerandu-si tributul uman pentru
imensa noastra aroganta : gasirea comorii zeilor.
Uitasem esentialul : eram doar niste simpli muritori care doream in schimb nemurirea ! Or, se stie, nemurirea apartine zeilor.