Şi Irinuca avea o cocioabă veche de bârne, cu ferestrele cât palma, acoperită cu scânduri, îngrădită cu răzlogi de brad şi aşezată chiar sub munte, pe malul stâng al Bistriței, aproape de pod. Irinuca era o femeie nici tânără, nici tocmai bătrână; avea bărbat, şi o fată balcâză şi lălâie, de-ți era frică să înnoptezi cu dânsa în casă. Noroc numai că de luni dimineaţa şi până sâmbătă seara n- o mai vedeai; se ducea cu tată-său în munte, la făcut ferestrea, şi lucra toată săptămâna ca un bărbat pentru nimica toată; doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă, abia îşi puteau scoate mămăliga. Ba la mulți se întâmpla de veneau sâmbătă noaptea câte cu un picior frânt sau cu boii stâlciți, și aceasta le era câştig pe deasupra. Cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata şi boii din pădure, un tap şi două capre slabe şi râioase, ce dormeau pururea în tindă, era toată averea Irinucăi. Dar şi asta-i o avere, când e omul sănătos.
Continuați narațiunea ( amintiri din copilărie)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
,,Insa ce ma priveste? Mai bine sa ne cautam de ale noastre. Noi,cum a plecat bunicul,a doua zi ne-am dus la scoala; si vazand profesorul ca purtam plete,a poruncit unuia dintre scolari sa ne tunda. Cand am auzit noi una ca asta,am inceput a plange cu zece randuri de lacrimi si a ne ruga pe toti dumnezeii sa nu ne sluteasca. Dar t-ai gasit; profesorul a stat langa noi,pana ce ne-a tuns chilug. Apoi ne-a pus in rand cu ceilalti scolari si ne-a dat de invatat,dupa puterea noastra,intre una-alta, si ,,Ingerul a strigat",pe dinafara.Si am dus-o noi asa pana pe la Mezii-Paresii.Si unde nu ne trezim intr-o buna dimineata plini ciucur de raie capreasca de la caprele Irinucai!Ei, ei!ce-i de facut? Dascalul nu ne mai primea in scoala,Irinuca nu ne putea vindeca,pe bunicul n-ave cine-l instiinta,merindele erau pe sfarsit,rau de noi! Nu stiu cum se intampla,ca,aproape de Bunavestire,unde nu da o caldura ca aceea,si se topeste omatul,si curg paraiele,si se umfla Bistrita din mal in mal,de cat pe ce sa ieie casa Irinucai.Si noi,pe caldurile cele,ne ungeam cu lesie tulbure,sedeam afara la soare cu pelea goala,pana se usca cenusa pe noi,si apoi ne bagam in Bistrita de ne scaldam.Asa ne invatase o baba sa facem,ca sa ne treaca de raie.Va puteti inchipui ce vra sa zica a te scalda in Bistrita,la Brosteni,de doua ori pe zi,tocmai in postul cel mare!Si nici tu junghiu,nici tu friguri,nici alta boala nu s-a lipit de noi,dar nici de raie n-am scapat.Vorba ceea: ,,Se tine ca raia de om". Intr-o zi,fiind Irinuca dusa in sat si avand obiceiu a sede uitata,ca fata vatamanului,noi n-avem ce lucra?Ne suim pe munte,la deal de casa ei,cate c-o bucata de razlog in mana,si cum curgeau paraiele grozav,mai alrs unul alb cum ii laptele,ne pune dracul de urnim o stanca din locul ei,care era numai intinata,si unde nu porneste stanca la vale,saltand tot mai sus de un stat de om; si trece prin gardul si prin tinda Irinucai,pe la capre,si se duce drept in Bistrita,de clocotea apa!Asta era in sambata lui Lazar,pe la amiazi.Ei, ei! ce-i de facut?Gardul si casa femeii daramate la pamant,o capra rupta in bucati,nu-i lucru de saga.Uitasem acum si raie si tot de spaima. -Strange repede ce mai ai,pana cand nu vine baba,si hai sa fugim cu pluta ceea la frate-meu Vasile,in Borca,zise Dumitru,caci plutele incepuse a umbla. Insfacam noi te mieri ce mai aveam,ne ducem degraba la pluta,si plutasii,de cuvant,si pornesc.Ce-a fi zis Irinuca,in urma noastra,ce n-a fi zis,nu stiu;dar stiu atata ca eram cu gheata-n spate,de frica,pan-am ajuns la Borca,unde ne-a fost si masul.Iar a doua zi,in duminica de Florii,des-dimineata am plecat din Borca pe Plaiul-Batran,impreuna cu doi plaiesi calari,spre Pipirig."
Continuarea naratiunii...cu placere!