Question

Şi o ţineau aşa până la şcoală. Ghiozdanul nu le mai băga în seamă. Aştepta să ajungă în bancă, unde să tragă un pui de somn până la prânz. Nu era atent la tablă; nici n-ar fi avut de ce. Mihai era cel care mergea la şcoală ca să învețe, nu el. În pauze se mai conversa cu sandviciurile, care erau mai amabile decât rechizitele, dar, din păcate, viața lor era una scurtă. La un moment dat, dispăreau ca şi cum nici n-ar fi fost, lăsând în urmă nişte şerveţele mototolite. Ghiozdanul ţinea la stăpânul său şi nu se supăra pe el atunci când îl transforma în stâlp al porţii de fotbal şi, din greşeală, îi mai trăgea câte un şut. Se obişnuise să fie tras, smucit, aruncat sub masă, acasă la Mihai şi, câteodată, chiar uitat în bancă. - De ce n-ai grijă de lucrurile tale? îl certa deseori bunica pe Mihai. Uite în ce hal e ghiozdanul! Cel mai mult îi plăcea ghiozdanului să se legene în spatele lui Mihai pe stradă, pe trecerile de pietoni şi prin parc. În primele zile ale primăverii, ghiozdanul a auzit un cuvânt care i-a plăcut foarte mult, deşi nu ştia prea bine ce înseamnă ,,vacanţă". - Of, de-ar veni odată vacanţa de vară! îl auzea deseori pe Mihai. O să merg la mare, apoi la munte, apoi bunicul mi-a promis că mergem în deltă, la pescuit, apoi... Treptat, ghiozdanul pricepu că vacanţa era o călătorie prin locuri noi şi minunate şi părea să dureze mult mai mult decât drumul obişnuit spre şcoală. Şi, pentru că Mihai nu 3 se despărţea de el nici când mergea la cursurile de înot (şi era nevoit să poarte lungi conversaţii plicticoase cu un slip şi o cască de baie ce nu discutau decât despre temperatura optimă a apei şi timpii record la lungimile de bazin), îşi închipuia pe bună dreptate că va pleca în vacanţă împreună cu stăpânul său. Împreună cu un calendar de pe biroul lui Mihai, număra zilele care mai rămăseseră până la vacanţă. Începuse să-şi piardă de tot răbdarea, drumurile spre şcoală devenindu-i de-a dreptul nesuferite. Dar a sosit și ziua cea mare! Mai întâi, bunica l-a golit de toate rechizitele, chiar şi de cele două pensule, surori gemene, uitate într-un buzunar. Tot ea I-a scuturat de firimiturile de pâine, I-a şters cu un burete, apoi l-a luat de-o toartă şi l-a dosit în debaraua unde zăceau prăfuite geamantane şi genţi de voiaj. - Nu mă lăsa aici! strigă disperat ghiozdanul. Trebuie să plec cu Mihai în vacanţă. Dar bunica nu l-a auzit şi a închis uşa în urma sa. Ghiozdanul încercă să fie optimist. - Poate aşa începe vacanţa. Într-o debara! gândi el cu voce tare. - Aiurea! vorbi un geamantan din dreapta sa. Ştii ce e o debara? Un spaţiu de depozitare. Eu n-am mai ieşit de aici de zece ani. Mai bine uită de vacanţă şi trage un pui de somn! Ghiozdanul se înfioră. Zece ani?! Nu era posibil. Vreme de un an fusese nedespărţit de stăpânul său. Să-l abandoneze tocmai acum? Zilele treceau și ghiozdanul aștepta ca Mihai A DOUA​

Answer 1

Răspuns:

ghiozdanul, abecedarul, mihai