Și prin ținutul fiordurilor odată împreună. Ursula se zbenguia dintr-un fiord în altul. Vioaie, ușoară, ca o caravelă cu pînzele în soare, lunecînd pe talazuri. Totul îi bucura aici, numai apa era cam rece. Munții abrupți se profilau pe cer, brazii își aruncau umbra lor metalică pe ape. Nimic nu s-a schimbat de atunci, domnește același farmec. Dicones revedea locurile cunoscute și era mîhnit că înoată în singurătate. Dacă ar avea putință, ar cutreiera prin munții cea înalți și tăcuți, cu spinările zbîrlite ca o perie. Dar el trăiește în lumea lui, între hotarele ei, peste care nu se trece. Dincolo sunt alte legi, nu ca în oceane și mări. Nici cei de dincolo, din lumea lor stranie, terestră, nici cei de mai încolo, din lumea lor boltită, aeriană, nu-și pot schimba traiul cu aceștea de aici, din lumea acvatică. Fiecare cu lumea și traiul său. Ce-i drept, numai omul cutează să cucerească lumile de-a valma, cîteștirele odată.
andreistoicam:
bine vad
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Dicomes si-a adus aminte cum el cutreiera marile impreuna cu Ursula.El vedea locurile cunoscute si era mihnit ca inoata in singuratate.
Numai omul cutează să cucerească lumile de-a valma, cîteștirele odată.
Numai omul cutează să cucerească lumile de-a valma, cîteștirele odată.
Alte întrebări interesante
Biologie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă