Singur pe lume povestire pe scurt
Capitolele 21 1 2 cat mai rapid
Răspunsuri la întrebare
Cap.I -În sat
Primul capitol dezvăluie identitatea autorului ca fiind un copil găsit, cu toate că întreaga copilărie până la vârsta de opt ani nu a știut sau simțit acest lucru.
Este prezentată Barberin, cea deapre care a crezut că este mama sa, este prezentat stilul de viață care se desfășura la țară. Familia avea o vacă de pe urma căreia se hrăneau cu lapte, brânză. Băiatul era cel care o ducea la păscut.
Părea o viață liniștită și tihnită până într-o zi când un bărbat a venit la ei anunțând că soțul lui Barberin, care muncea la Paris în zona de construcții, a fost rănit și se află, schilodit, în spital. Femeia îngrijorată a vrut să plece spre soțul ei, dar preotul satului, căruia i-a cerut părerea, a sfăuit-o să plece spre el doar dacă este sigură că îi poate fi de folos. Apoi i-a scris preotului de la spital și a urmat o corespondență în care află că trebuie să trimită bani, bani pe care soțul îi trimisese pentru zile negre, pentru a-l da în judecată pe antrepenor.
Într-o bună zi au aflat că, neavând alți bani, vor trebui să văndă vaca, singura cale de existență, dar și față de care nutreau sentimente de atașament.
Cu greu, despărțindu-se cu tristețe, vaca a plecat de la ei. Venise Lăsata Secului, o sărbătoare pe care întotdeuna, ca un ritual, îl sărbătoreau cu gogoși și clătite, doar că anul acesta nu mai aveau vaca și nici lapte pentru aluat sau unt pentru prăjit clătitele și gogoșile.
Barberin, îi face o surpriză și încep să prepare bucatele, respectând ritualul. În acest timp vine acasă soțul lui Barberin care se poartă rece cu băiatul.
Cap.II Barberin
Băiatul nu înțelegea cum tatăl său se poartă atăt de rece cu el. Văzând că nu este nimic altceva de mâncare, îi spuse soției sale să nu mai facă gogoși și clătite și să prepare o supă. Îl trimise pe Rémi la culcare spunându-i să doarmă imediat pentru că altfel îl va supăra.
Băiatul ascultă și crezând că acesta doarme, Jérôme poartă o conversație cu soția sa în care îi spune că este momentul să îl ducă la orfelinat pentru că este clar că nu îl va mai căuta nimeni, dacă timp de opt ani nu l-au căutat.
Rémi se prefăcea că doarme, de frica bărbatului, dar a auzit totul.
Barberin insistă că băiatul este foarte cuminte, isteț, ascultător, dar nimic nu-l înduplecă pe bărbat să renunțe la ideea cu orfelinatul.
În timpul conversației soția află că Jérôme, soțul său, pierduse procesul, iar acum nu numai că nu mai putea munci datorită handicapului, dar nu primise nici un ban, nici o pensie și mai erau și săraci. Acesta era și motivul pentru care luase hotărârea să ducă băiatul la orfelinat.
Jérôme plecă, iar Batberin auzi cum Rémi o strigă "mamă". Își dă seama că băiatul auzise tot și i-a spus întreaga poveste, spunându-i că poate ar fi fost mai bine să îi spună adevărul mai demult. Începu să îi povestească cum îl găsise când avea doar șase luni, în scutece din dantelă, semn că era dintr-o familie bogată, lângă o grădină. A-ncercat să găsească în jur pe cineva care să îl ajute, dar, singur bărbat care fusese în zonă, ascuns după un copac o zbughise după ce văzu că băiețelul fusese găsit. Bebelușul plângea, iar Jérôme a mers împreună cù bebelușul și colegii săi la comisariat. Acolo au luat hotărârea să îl țină Jérôme pentru că într-o bună zi vor veni părinții și vor fi generoși cu cel ce a avut grijă de copil.
Barberin, care avea și ea un băiețel, l-a crescut ca și cum ar fi fost copilul său. Copilul familiei a murit după trei luni și atunci femeia s-a atașat și mai mult de Rémi, băiețelul găsit.
Rémi, plângând, îi spune că va face orice, doar să nu îl ducă la orfelinat, iar Barberin îi promise. Băiatul se culcă, trist pentru că Barberin nu era mama sa și liniștit că Jérôme nu era tatăl său și adormi gândindu-se cu teamă la orfelinat.