Question

Singur pe lume povestire pe scurt capitolul 12

Answer 1

Capitolul 12 - Primul meu prieten
Acesta tratează istoria familială a lui Arthur Miligan, unicul fiu al văduvei Miligan, la acest moment. Familia avusese încă un fiu înaintea lui Arthur dar care dispăruse în condiții misterioase la numai 6 luni de viață.
În acea perioadă dl.Miligan era pe moarte, iar d-na Miligan, la rându-i, bolnavă, nu știa ce se întâmplă în jurul său.
Unchiul copilului, fratele tatălui condusese căutările copilului, dar acesta putând să devină moștenitorul fratelui său după moarte, în cazul în care acesta nu ar fi avut fii moștenitori, nu au avut nici un rezultat.
Cu toate acestea, fratele d-lui Miligan nu îl moștenise, deoarece la doar șapte luni de la deces, d-na Miligan îl aduse pe lume pe micul Arthur.
Arthur era bolnăvicios, iar speranța unchiului său de a moșteni averea fratelui său nu pierise, acesta aștepta ca micuțul să moară. Printr-un miracol și mulțumită îngrijirii mamei, copilașul nu muri, așa cum au crezut doctorii că se va întâmpla. Totuși, îl lovi o boală cumplită, localizată la șold, iar d-na Miligan comandase construirea unui vas, numit Lebăda, care servea drept casă plutitoare, pentru ca Arthur să se poată, totuși, deplasa. Pe acest vas se îmbarcă și autorul, personajul principal al cărții.
Acesta era foarte impresionat de frumusețe și curățenie, cu toate că ocupa o cămăruță extrem de simplă. S-a simțit foarte bine, comparativ cu ceea ce trăise până la acel moment. Comedianții săi, animalele, îl însoțiră dar stăteau pe punte, într-un adăpost. Suflețel, maimuțica, era supărat că nu îl însoțise, dar dăduse de înțeles că își iartă stăpânul dacă îl va plimba. După ce, acostați la mal, animalele s-au jucat împreuna cu stăpânul său, s-au reîntors pentru îmbarcare și continuarea drumului, de data aceasta, vasul era înhămat și in timp ce caii mergeau pe drumul de remorcare, vasul plutea pe apă.
Urmează un dialog cu Arthur și mama acestuia despre cum a dormit el, animalele sale. D-na Miligan făcea lecții cu fiul său și îl invită și pe Rémi, personajul principal, să se alăture după ce duce animalele la locul lor. D-na constata că fiul său nu a învățat lecțiile anterioare, iar acesta dădea vina pe boală, în timp ce mama sa îi spunea că este doar o scuză, boala lui fiind la șold, nu la cap și că insistă cu învățatul pentru a nu fi un ignorant.
Rémi îl ajută să rețină, folisindu-și logica, așa cum făcea el când își reținea rolurile.
Astfel, reușind să îl ajute le Arthur câștigă atenția și aprecierea mamei acestuia.
Această situație îl transformase din dresorul comediant suit la bord pentru a distra un băiat bolnav, în prieten apropiat al băiatului.
Autorul își amintește că ceea ce a trăit pe vas, alături de Arthur și d-na Miligan, aveau să fie cele mai frumoase amintiri din copilăria sa. Îl impresiona faptul ca d-na Miligan i se adresa ca unui fiu. Era impresionat de călătoria pe Canalul de Sud, una din curiozitățile Franței.
Povestește despre locurile călătoriei, peisajele întâlnite,despre cum decurgeau mesele, despre faptul ca nu se plictisea, cum d-na Miligan le arăta cărți cu ilustrații, cum el cânta la harpă serile, diferența dintre ceea ce mânca el în trecut și ceea ce savura pe vas. Era fericit că găsise pe cineva care să îi ofere dragoste, nu era invidios pe Arthur pentru ceea ce avea el pentru că nu se bucura de sănătate deplină, așa ca Rémi, nu invidia luxul, ci invidia dragostea pe care mama i-o arăta lui Arthur, pentru că el nu avusese parte de aceasta dragoste de mamă vreodată. Ar fi fost atât de fericit să aibă dragostea mamei, în schimb se gândea că va fi mereu singur, iar aceasta îl făcea să se bucure și mai mult de ceea ce avea.