Question

spuneti o metafora din poezia:
E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.

Answer 1

"cortegii de-anotimpuri si de ploi"
Sau "cand viata e de-abia o picatura"
Metaforele le poti identifica mai usor prin faptul ca un cuvant nu are sestul lui propriu, de exemplu cortegiile sunt siruri de persoane care insotesc o ceremonie, dar aici , in poezie, nu ai cum sa insotesti anotimpurile, pentru ca nu sunt persoane. Sper ca ai inteles ceva. 

Answer 2

pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.