Stefan cel mare că strateg și militar eseu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Istoricii spun că forţa militară a armatei lui Ştefan cel Mare nu se baza pe ţărani luaţi de la coarnele plugului. Din contră, nucleul armatei care zdrobea pe otomani, unguri şi poloni era format din soldaţi profesionişti şi războinici experţi în tacticile de gherilă.
Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii Moldovei, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare şi cronicilor a fost transformat într-un erou legendar.
Pe 10 ianuarie 1475, lângă Vaslui, pe locul numit ”Podul Înalt”, voievodul Moldovei Ştefan al III-lea Muşat zis ”cel Mare” a uimit întreaga Europă. Cu aproximativ 40.000 de ostaşi, după alţii - 33.000 de oameni, a zdrobit oastea otomană de aproximativ 120.000 de oameni, după cum spune cronica moldo-polonă, condusă de Suleiman Paşa. Era un miracol, având în vedere forţa şi calitatea armatei otomane, probabil cea mai puternică din lume în secolul al XV lea. Practic voievodul moldovean a stăvilit tăvălugul otoman care după Moldova s-ar fi revărsat către Polonia şi Ungaria.
Nu a fost o întâmplare însă şi nici miracol, după cum o arată cele 43 de bătălii din 45 câştigate de voievodul moldovean, în faţa unor armate superioare numeric, logistic dar şi ca echipament militar. Ştefan cel Mare, cu trupele moldoveneşti, a învins celebra ”armată neagră” a lui Matei Corvin la Baia, uriaşa forţă înzăuată a cavaleriei poloneze condusă de Ioan Albert în Codrii Cosminului şi în repetate rânduri oastea otomană. Prin prisma cercetărilor de istorie militară şi a cronicarilor au fost scoase la iveală secretele sistemului militar al lui Ştefan cel Mare. Aceste cercetări arată cum reuşea voievodul moldovean să câştige bătălie după bătălie.
Istoricii spun că un atu al oastei lui Ştefan cel Mare, aproape necunoscut până în prezent, era mobilitatea ieşită din comun. Armata moldovenească era capabilă să parcurgă 120 de kilometri în doar două zile, cum s-a întâmplat după bătălia de la Vaslui. A.D. Xenopol, dar şi generalul Radu Rosetti, spun că acest lucru era posibil datorită cailor mici şi iuţi ai moldovenior. Toţi oştenii moldoveni se deplasau călare şi descălecau la locul luptei. Totodată, mare parte din armata Moldovei, după cum arată şi A D. Xenopol, aproximativ 40.000 de oameni, formau cavaleria.
"Aveau un fel de suliţă cu două vârfuri, unul drept şi ascuţit ca un stilet, celălalt strâmb şi încârligat. Trecând repede pe lângă duşmani, cu vârful cel drept străpungeau, iar cu cel strâmb trăgau de pe cal şi astfel făceau mari pagube”, preciza Bielinski. Pe lângă cavaleria uşoară, cavaleria grea a boierimii şi a ”vitejilor” purtau cămăşi grele de zale, căşti de oţel şi chiar cuirase.