Limba română, întrebare adresată de likusor123, 8 ani în urmă

Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.



Comenteaza titlul si incadrearea in genul liric.​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Kindoff
0
Genul liric se caracterizează prin trăsături precum:

Este prezent eul liric (poetic), cel care denumește vocea textuală. Acesta poate să apară la nivelul textului poetic în multiple ipostaze: meditatorul, îndrăgostitul, admiratorul etc. De exemplu, în poezia „Lacul”, de Mihai Eminescu, eul liric apare în ipostaza de îndrăgostit: „Și eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult și parc-aștept/ Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept;”.
Subiectivitatea este evidențiată în textul poetic prin mărcile eului liric, acestea din urmă dovedind prezența eului.

In poezia evidențiata , avem constructii folosite la persoana întâi , “știu” , stinge-mi-s-or “, am s-ajung” fapt care este specific genului liric precum și relatarea sentimentelor trăite.

Alte întrebări interesante