studiul textului poeziei Imnul lui Stefan Cel Mare
Răspunsuri la întrebare
Imnul este o specie a genului liric, o creatie in versuri, in care autorul premareste, in cuvinte solemne, patria, eroii, evenimentele cruciale din viata natiunii.
Vasile Alecsandri si-a dovedit inca o data prin acest imn respectul fata de trecutul de lupta si de dragoste de tara.
Poezia “Imn lui Stefan cel Mare” este o creatie ocazionala, scrisa cu prilejul serbarii commemorative din data de 15/27 august 1871, la manastirea Putna, unde se afla si mormantul marelui domnitor, cu ocazia implinirii a patru sute de ani de la construirea manastirii.
Epitetul “sfant” din prima strofa proiecteaza un nimb de sacralitate asupra voievodului si asupra mormantului acestuia. Repetarea cuvantului “erou” accentueaza aceasta idée, sugerand o stare de maretie.
Personalitatea iesite din comun a domnitorului este scoasa in evidenta inca din prima strofa. Aceasta se deduce din urmatoarele expresii: “erou al romanilor”, “erou sfant”, “sublima-ti glorie” care scot in relief curajul, vitejia si dragostea de tara a voievodului. Figura marcanta a domnitorului este situata in timp si spatiu, reliefate de epitetul “vechiul tau mormnat”.
Nici macar timpul n-a trecut in uitare maretia, ea este perpetuata de falnicii Carpati: “Ca sentinele falnice,/Carpatii te pazesc/Si de sublima-ti glorie/Cu seculii spoptesc.”
In strofele II, III, IV, imaginea eroului este prezentata in trei perspective temporale: trecut, prezent si viitor.
Raportat la trecut, Stefan cel Mare apare ca un luptator neinfricat, viteaz si curajos. Pe langa aceste insusiri, el mai este si un om politic, un bun diplomat: “Maret in sanul luptelor/Si-n pace-ai fost maret”
Insusirile voievodului sunt evidentiate prin intermediul antitezei: “cu drag”, “cu dispret”, al metaforei: “in sanul luptelor” si al epietului: “maret”, folosit in repetitie.
In strofa a treia, imaginea eroului este raportata la present, si in aceasta ipostaza, el devine un symbol pentru contemporanii poetului- simbolul soarelui datator de viata si de speranta, simbolul libertatii, al independentei si al increderii in viitor. Amintirea sa ramane vesnica in sufletele tuturor romanilor, dainuind peste timp: “In cer apune soarele/Stingand razele lui/Dar in a noastre suflete/In veci tu nu apui.”
Imaginea si insusirile eroului sunt evidentiate prin intermediul antitezei: “a spune”, “raze”, “trecut”, “negura”, “viitor”, “a stinge”, “a lumina” si al metaforei invocatie “soare-nvingator”.
Raportat la viitor, Stefan cel Mare isi doreste cu ardoare unitatea tuturor romanilor, aceasta fiind singura lui mare dorinta, dovedindu-se un vizionar.