Subiectul al III-lea
(30 de puncte)
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui
personaj dintr-un roman psihologic studiat de camil Petrescu
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale romanului, semnificative pentru construcția
personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit,
final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Răspunsuri la întrebare
Personajul principal, Ștefan Gheorghidiu, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care trăieşte drama îndrăgostitului de absolut. Personajul-narator e caracterizat direct de către alte personaje, dar portretul moral e completat și de caracterizarea indirectă ce rezultă din propriile acțiuni, simțiri, gânduri. Gheorghidiu este filozof, un spirit lucid care analizează totul, interpretează totul, fiecare gest al soţiei este un chin pentru el, este interpretat ca un gest de trădare.
Relația dintre Ștefan și Ela se bazează pe orgoliu, atât în construirea, cât și în destrămarea ei. Ștefan începe să țină la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia se naște din acelaşi motiv, iar orgoliul îi împiedică pe amândoi să se împace. În capitolul „Diagonalele unui testament”, personajul dă dovadă de alte calităţi, cum ar fi tăria de caracter, indiferenţa faţă de partea materială a existenţei, dar şi onestitatea şi inteligenţa, calităţi care îl determină pe unchiul Tache să îi lase o mare parte din avere.
Primirea moştenirii are efecte într-un plan mult mai profund, deoarece generează criza matrimonială. Dintr-un orgoliu exagerat refuză să intre în competiţie cu ceilalţi, fiindcă i se pare sub demnitatea lui de intelectual să-şi schimbe garderoba şi să adopte comportamentul superficial al dansatorilor mondeni apreciaţi de Ela. De aceea nici nu întreprinde nimic pentru a recâştiga preţuirea pierdută a soţiei. Cu ocazia excursiei la Odobeşti gelozia sa este amplificată. Mici incidente, gesturi fără importanţă, privirile pe care Ela le schimbă cu domnul G., se amplfică în conştiinţa personajului.
O ultimă încercare de a ajunge la acea cunoaştere absolută este participarea la război. Ştefan se înrolează voluntar din dorinţa de a trăi această experienţă existenţială. Imaginea razboiului e demitizată, frontul înseamnă haos, mizerie, măsuri absurde, învălmășeală, dezordine. Ordinele ofițerilor superiori sunt contradictorii, din cauza informațiilor eronate, artileria română își fixează tunurile asupra propriilor batalioane. Experiențele dramatice de pe front modifică atitudinea personajului-narator față de restul existenței sale.
În concluzie, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern, psihologic, de tip subiectiv. Prin Ștefan Gheorghidiu, personajul-narator, scriitorul impune în literatura română o nouă tipologie: intelectualul inadaptat, ce aspiră spre absolut.