Subiectul l
Citește textul de mai jos.
In buricul pământului" este primul dvs. volum de povestiri – scris pe parcursul a şaisprezece ani (printre romane).
Cum s-au scris ele? Privind în urmă, credeţi că există o evoluţie a scriiturii/stilului dvs. în aceste povestiri?
Desigur, presupun că există această evoluție
, având în vedere că povestirile acoperă cam toată cariera mea
literară şi este în natura lucrurilor să te dezvolți. Pe de altă parte, este greu de spus acest lucru, pentru că sunt
povestiri foarte eterogene: de la prima - cea care dă titlul volumului -, care nu este o povestire în sensul strict al
cuvântului, ci mai mult o descriere a emigrării familiei mele, trecând prin aceea cu titlul „Mirosul lumii” – în care se
vorbeşte despre o întâlnire de două-trei zile a două personaje singuratice într-un orăşel belgian – şi până la povestirile
lungi
, aproape cu caracter de nuvelă şi cu un substrat fantastic, suprarealist, cu multe personaje şi o structură
dramatică mai elaborată.
„In buricul pământului" a fost scrisă imediat după apariția romanului meu de debut „Vremea minunilor" şi eram
încă sub influenta lucrurilor descrise acolo, a copilăriei în comunism, a despărţirii de prieteni, de ţară, de tot ceea
ce-mi era cunoscut. Chiar şi vocea povestitorului este la fel de copilăros-naivă.
Ceea ce se vede însă clar în povestiri este ceea ce a rămas la fel, neschimbat, pe parcursul anilor, şi a creat
identitatea operei mele: interesul pentru personaje în tranzit, în căutarea unei lumi, pe care să o poată numi a lor.
Sau care au naufragiat în propria viață, aşa cum li s-a întâmplat tuturor protagoniştilor din aceste povestiri: emigranti
şi autohtoni.
Când şi cum anume vă dați seama că aveţi material de povestire, şi nu de roman? De ce e romanul mai important
pentru dvs.?
îmi este mult mai uşor, să spun, când îmi dau seama că un subiect are în el un mugure, pe care îl pot duce spre
o înflorire literară care să devină un roman. In general, simt o vibraţie în mine, un impuls, care constă nu numai în
povestea în sine, dar şi în potenţialul ei de a deveni ceva puternic, dramatic şi în acelaşi timp poetic. De această a
treia dimensiune am nevoie, un subiect nu ajunge. Uneori am şi imagini, scene în fata ochiului mintii, care må
acompaniază-şi motivează pe durata documentării.
Interviu cu scriitorul Cătălin Dorian Florescu, de Adina Dinitoiu, literomania.com
A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text.
1. Indică sensul din text al cuvântului eterogene.
6 puncte
2. Menţionează o temă a prozei scriitorului Cătălin Dorian Florescu, aşa cum transpare din interviu.
6 puncte
3. Precizează, aşa cum reiese din text, în ce constă identitatea operei scriitorului Cătălin Dorian Florescu.
6 puncte
4. Explică modul în care autorul își alege subiectul cărților sale, așa cum reiese din fragmentul de interviu dat.
6 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația enunțului In general, simt o vibraţie în mine, un impuls, care constă nu
numai în povestea în sine, dar şi în potenţialul ei de a deveni ceva puternic, dramatic şi în acelaşi timp poetic.
6 puncte
Răspunsuri la întrebare
1. eterogene = diferite
2. Tema prozei este iubirea față de către cărți.
3. Identitatea operei scriitorului Cătălin Dorian Florescu constă în interesul pentru personaje în tranzit, în căutarea unei lumi, pe care să o poată numi a lor.
4. „... îmi este mult mai uşor, să spun, când îmi dau seama că un subiect are în el un mugure, pe care îl pot duce spre
o înflorire literară care să devină un roman. In general, simt o vibraţie în mine, un impuls, care constă nu numai în
povestea în sine, dar şi în potenţialul ei de a deveni ceva puternic, dramatic şi în acelaşi timp poetic. “
5. Prin acest enunț, autorul evidențiază dragostea față de cărți. El explică cum își alege subiectele și își dă seama cele care au un impact mare, care sunt interesante pentru el. Totodată, Cătălin Dorian Florescu ne transmite că, o carte nu implică numai povestea de sine, ci și că, ea este scrisă fabulos, în ideea de a comunica cititorilor că, o carte poate să transmită nu numai emoții, ci și gânduri din a ne inspira.